Estimarea recidivei cancerului mamar prin ctDNA

De ce este importantă detectarea bolii reziduale minime?

Reducerea riscului de recidivă după tratament este un obiectiv major al oncologiei moderne. Boala reziduală minimă (MRH) desemnează resturile de cancer rămase în organism, încă nedetectabile prin imagistica standard. Testarea ADN-ului tumoral circulant (ctDNA, circulating tumor DNA) permite identificarea precoce a MRH și măsuri proactive împotriva recidivei. Totuși, Simpozionul de Cancer Mamar San Antonio 2024 a găzduit prezentarea studiului de fază III ZEST, care a evidențiat diferite obstacole în calea progresului așteptat.

• Subiect conex: Ce este boala reziduală minimă în cancer? Importanța sa și detectarea prin biopsie lichidă

Obiectivul și designul ZEST

ZEST urmărea să evalueze la pacienții cu ADN tumoral circulant (ctDNA) pozitiv eficacitatea inhibitorului PARP niraparib în prevenirea recidivei cancerului.

Au fost incluși pacienți cu cancer mamar în stadiile 1-3, triplu negativ sau cu mutație BRCA și receptori hormonali pozitivi.

Pentru includere, pacienții trebuiau să fi încheiat tratamentul standard și să fie ctDNA-pozitivi .

ctDNA pozitiv înseamnă detectarea ADN-ului tumoral circulant în sânge și indică de obicei persistența unor resturi de cancer după tratament. Poate semnala un risc ridicat de recidivă și poate necesita intervenție precoce.

Pacienții cu receptori hormonali pozitivi puteau continua stabil tratamentul endocrin. Pentru detectarea ctDNA prin identificarea a 16 mutații specifice bolii s-a folosit testul sanguin personalizat Signatera .

Rezultate esențiale

• Dintre 1901 pacienți testați, doar 7,7% au avut ctDNA pozitiv.

• Dintre cei 147 de pacienți ctDNA-pozitivi, 55% au primit acest rezultat în primele 6 luni după încheierea tratamentului.

• 98 dintre cei 147 au fost pozitivi de la primul test; la 51% dintre aceștia, imagistica a identificat recidiva.

• La 44% dintre cei 48 de pacienți deveniți pozitivi la testele ulterioare, imagistica a detectat recidiva odată cu primul rezultat ctDNA-pozitiv.

Participare insuficientă și încheiere precoce

40 de pacienți au fost repartizați aleatoriu la niraparib sau placebo, un număr insuficient pentru o analiză semnificativă. Intervalul mediu fără recidivă a fost de 11,4 luni cu niraparib și de 5,4 luni cu placebo. Deși oprirea precoce a împiedicat evaluări semnificative statistic, datele au oferit anumite indicii.

Implicații clinice și recomandări pentru cercetări viitoare

Dr. Nicholas Turner a afirmat că dificultățile întâlnite oferă orientări pentru viitoarele studii clinice:

1. Testare ctDNA precoce: Începerea testării în timpul tratamentului neoadjuvant, nu după încheierea tratamentului, ar putea ajuta la detectarea precoce.

2. Concentrarea asupra riscului ridicat: Testele ar putea fi mai utile în stadiile cu risc mai mare, precum 2B sau 3, când nu s-a obținut răspuns patologic complet.

3. Strategii în funcție de subtip: ctDNA ar putea oferi un interval de anticipare mai lung înaintea recidivei, mai ales în subtipuri precum cancerul mamar triplu negativ.

Concluzie: lecții esențiale pentru cercetări viitoare

ZEST a clarificat aspecte importante pentru integrarea ctDNA în practica clinică. Participarea redusă a evidențiat importanța momentului testării și necesitatea concentrării asupra grupurilor cu risc ridicat. Identificarea precoce, monitorizarea regulată și strategiile individualizate vor avea un rol important în dezvoltarea domeniului.