Glanda pineală 1958 – Lucrurile mari făcute de micul creier

Timp de secole, funcția glandei pineale a rămas un mister. În 1640, filosoful francez René Descartes a sugerat că acest mic creier era centrul sufletului și intermediarul dintre minte și corp. Descartes a observat că, spre deosebire de creierul cu doi lobi, glanda pineală avea o singură componentă.

• În 1898 au apărut primele dovezi științifice că glanda pineală secretă un hormon. 
• Pediatrul german Otto Heubner a arătat că o tumoră pineală a provocat pubertate precoce la un copil. 
• În 1918, anatomistul suedez Nils Holmgren a sugerat că glandele pineale ale broaștelor și rechinilor aveau celule asemănătoare fotoreceptorilor oculari sensibili la culoare și că glanda pineală putea funcționa ca un „al treilea ochi”. (În glanda pineală a mamiferelor nu există asemenea celule.) 
• În 1958, medicul american Aaron Lerner și colegii săi au sintetizat hormonul melatonină din glandele pineale ale bovinelor.

Astăzi știm că, fiind la fel de mică precum un bob de orez, glanda pineală umană secretă un hormon numit melatonină . Întunericul stimulează secreția de melatonină, în timp ce lumina o inhibă. Lumina care pătrunde în ochi stimulează un grup de celule nervoase din creier numit nucleul suprachiasmatic (SKÇ). Stimularea SKÇ împiedică producerea melatoninei de către glanda pineală.

Glanda pineală ajută la sincronizarea ritmurilor circadiene (zilnice), precum somnul și starea de veghe.

Melatonina este produsă în cantități mai mari la copii decât la adulți și are un rol și în reglarea dezvoltării sexuale și a funcției sistemului imunitar. În 2001, medicul american Rick Strassman a sugerat că glanda pineală secretă cantități mici de DMT psihedelic (dimetiltriptamină) și că, din acest motiv, ar putea media „meditația profundă, psihoza și experiențele din pragul morții” . 

Potrivit acestei ipoteze, în momentul morții sufletul părăsește corpul prin glanda pineală.

Descrierea imaginii articolului: Diagrama în care René Descartes reprezintă glanda pineală sub forma unei picături de lacrimă. Potrivit lui Descartes, această glandă este sediul principal al sufletului și locul unde iau naștere toate gândurile noastre.

Personalități istorice menționate în articol: René Descartes (1596–1650), Johann Otto Leonhard Heubner (1843–1926), Nils Frithiof Holmgren (1877–1954), Aaron Bunsen Lerner (1920–2007), Rick Strassman (n. 1952)

• Subiectul anterior: Operațiile de șold 1958 – Artroplastia totală de șold
• Subiectul următor: Nanomedicina 1959 – Reducerea dimensiunilor la o parte din zece mii