Ibn Sina 1025 – Autorul celui mai renumit manual de medicină scris vreodată

Medicii islamici din Evul Mediu au contribuit la păstrarea și extinderea tradițiilor medicale ale Greciei și Romei, iar cel mai influent dintre marii medici-filozofi islamici era cunoscut în Occident ca Avicenna și se numea Ibn Sina.

Cea mai renumită operă a sa era enciclopedia în cinci cărți, încheiată în 1025, care a constituit timp de peste 700 de ani o bază a predării medicinei și a fost folosită în facultățile europene de medicină, Al-Qanun fi al-Tibb (Canonul medicinei). Scrisă în arabă și tradusă ulterior în latină, opera sa a fost influențată de Hipocrate, Galen și Aristotel. La fel ca renumitul său predecesor islamic al-Razi, Ibn Sina a subliniat importanța observației, experimentului și medicinei bazate pe dovezi pentru luarea deciziilor clinice.

În Canon, Ibn Sina discută despre chirurgia cancerului și contribuie, de asemenea, la clarificarea naturii bolilor infecțioase (inclusiv tuberculoza) și a utilității carantinei. În mod remarcabil, a putut diferenția mediastinita (inflamația țesuturilor din mijlocul toracelui) de pleurezie (inflamația membranei care căptușește spațiul pleural din jurul plămânilor). A scris că, la testarea unui medicament, acesta trebuie să fie pur și testat pe mai multe boli pentru a-i înțelege efectele intenționate și „accidentale”, iar acțiunea sa trebuie cronometrată. În plus, pentru evaluarea eficacității medicale, a recomandat repetarea studiilor clinice (la oameni) pe mai mulți pacienți și a precizat că testele medicamentelor pe animale nu sunt suficiente pentru stabilirea efectelor la oameni. Ibn Sina era foarte interesat de afecțiuni psihiatrice, de la halucinații și depresie până la comportamentul victimelor paraliziei. Desigur, Canonul are și defecte. De exemplu, Ibn Sina a scris că inima are trei ventricule, în loc de două.

Istoricul Lawrence Conrad scrie că în Canon „diferitele domenii ale medicinei sunt abordate cu o precizie și o rigoare care au exercitat timp de secole o influență autoritară asupra disciplinei, constituind una dintre cele mai impresionante și durabile realizări ale științei islamice”. Medicul canadian William Osler l-a descris pe Ibn Sina drept „autorul celui mai renumit manual de medicină scris vreodată” și a remarcat că, drept „Biblie medicală”, Canonul a rezistat mai mult decât orice altă lucrare.

Explicația imaginii articolului: Organele interne conform Canonului medicinei al lui Ibn Sina, publicat în orașul Ishfahan din Iran.

Personalități istorice menționate în articol: Hipocrate din Cos (460 î.Hr.–377 î.Hr.), Aristotel (384 î.Hr.–322 î.Hr.), Galen din Pergam (129–199), Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi (865–925), Abu ‘Ali al-Husayn ibn ‘Abd-Allah Ibn Sina (Avicenna) (980–1037)

• Subiectul anterior: Cartea cuprinzătoare a lui al-Razi 900 – Una dintre cele mai importante punți din istoria medicinei
• Subiectul următor: Persecutarea medicilor evrei 1161