Informații genetice noi despre cine ar trebui să primească radioterapie în cancerul uterin

În ultimele decenii, mortalitatea prin cancer a scăzut în general în țările dezvoltate, dar nu pentru fiecare tip. De exemplu, în SUA, decesele prin cancer endometrial, forma cea mai frecventă de cancer uterin, au crescut în ultimii 20 de ani. Aceasta a stimulat eforturi importante pentru îmbunătățirea diagnosticului și tratamentului, mai ales în stadii precoce.

Cercetările recente arată însă că unele paciente cu cancer endometrial precoce sunt subtratate când deciziile se bazează doar pe caracteristici clinicopatologice tradiționale, precum extinderea anatomică sau gradul patologic. Ignorarea caracteristicilor moleculare și genomice poate produce rezultate suboptime. Este evidențiată astfel importanța unei abordări mai cuprinzătoare și a integrării detaliilor moleculare în tratament.

Ghidurile internaționale actualizate în 2021 recomandă includerea clasificării moleculare în deciziile de radioterapie adjuvantă . Aceasta poate ajuta la identificarea mai precisă a pacientelor care ar beneficia.

O analiză care susține recomandarea a fost publicată la 14 martie 2024 în JAMA Oncology. Ea a constatat că clasificarea moleculară ajută, de exemplu, la identificarea pacientelor care ar beneficia de radioterapie adjuvantă, dar nu au primit-o după evaluarea clinicopatologică tradițională. Raportul dr. Otilia Ciobanu și al colegilor precizează: „Fără îndrumare genomică precisă, boala molecular agresivă poate trece neobservată”.

Care sunt principalele schimbări ale ghidurilor?

Ghidurile actualizate recent au inclus clasificările moleculare pentru o gestionare mai personalizată a pacientelor cu cancer endometrial.

Studiile clinice PORTEC-1 și PORTEC-2 au furnizat constatările pe care se bazează următoarele recomandări ale ghidurilor actualizate:

1. Pacientele cu tumori cu mutație a ADN-polimerazei epsilon (POLE) nu ar trebui să primească radioterapie adjuvantă, având un prognostic, adică o evoluție, mai favorabil.
2. Pacientele fără profil molecular distinct ar trebui să primească doar brahiterapie vaginală, radioterapie internă, deoarece au prognostic intermediar.
3. p53-mutant este un indicator pentru tumorile cu mutații TP53 și prognostic nefavorabil; pacientele cu aceste tumori ar trebui să primească radioterapie pelvină externă convențională.

Cât de frecvente sunt subtratamentul și supratratamentul?

Analiza recentă a inclus femei fără deficit al reparării erorilor de împerechere , diagnosticate cu cancer endometrial endometrioid în stadiul I: 153 de femei ale căror scheme adjuvante documentate au fost comparate cu strategiile de radioterapie bazate pe clasificarea moleculară.

Femeile avuseseră rezecție chirurgicală și își furnizaseră probele tumorale pentru Atlasul Genomului Cancerului, însă deciziile de radioterapie precedaseră clasificarea moleculară.

Luând în considerare clasificarea moleculară, cercetătorii au concluzionat că

• 96 de paciente (63%) fuseseră subtratate și 16 (10%), supratratate.
• Subtratamentul a apărut în general în stadiul IA și în boala de grad scăzut, iar supratratamentul a fost mai frecvent în boala de grad înalt.

Mai precis, pacientele fără profil molecular distinct și fără radioterapie adjuvantă au fost considerate subtratate: 72%, adică 70 din 97. Și cele cu cancer endometrial p53-mutant fără radioterapie pelvină externă au fost considerate subtratate: 90%, adică 26 din 29.

Au fost considerate supratratate pacientele cu tumori cu mutație a ADN-polimerazei epsilon care primiseră orice radioterapie adjuvantă: 37%, adică 10 din 27, precum și cele fără profil molecular distinct care primiseră radioterapie pelvină externă: 6%, adică 6 din 97.

Clasificarea moleculară a arătat și probabilitatea mai mare de boală agresivă la pacientele de culoare. Mutațiile p53 erau, de exemplu, mai frecvente la acestea (22%). În plus, dintre cele 25 de paciente de culoare, 72%, respectiv 18 din 25, au fost considerate subtratate.

Ce învățăm din această cercetare?

Analiza evidențiază potențialul utilizării largi a clasificării moleculare pentru reducerea diferențelor de rezultate, în special în cancerele agresive. Caracteristicile genetice permit tratamente mai personalizate și ajută la alegerea celei mai potrivite terapii pentru fiecare pacientă.

Cercetarea arată că, fără îndrumare genomică precisă, identificarea corectă a cancerelor cu trăsături moleculare agresive poate fi dificilă. Ghidarea genomică poate permite diagnosticul mai precoce și gestionarea mai eficientă, crescând supraviețuirea și calitatea vieții.

Integrarea clasificării moleculare poate avea, prin urmare, un rol esențial pentru echitatea și eficacitatea tratamentului oncologic. Ea permite decizii mai informate, bazate pe genetică, pentru rezultate clinice mai bune.