James Young Simpson și Cloroformul – Înlăturarea Tabuului Durerii la Naștere

O cină în seara de 4 noiembrie 1847 la Queen Street 52, Edinburgh, trei bărbați, trei sticle de lichid și căderea la podea: James Young Simpson, cloroformul și înlăturarea tabuului anesteziei obstetricale

La universitate la 14 ani, profesor la 28

James Young Simpson s-a născut pe 7 iunie 1811 în micul oraș Bathgate din regiunea scoțiană Linlithgowshire. Tatăl, David Simpson, era brutarul satului; mama, Mary Jarvis, a murit când Simpson avea nouă ani, lăsându-l profund îndurerat. Familia era săracă, dar i-a recunoscut devreme talentul academic. Toți frații mai mari puneau deoparte o parte din câștiguri pentru educația celui mai mic.

În 1825, la numai 14 ani, James a fost admis la Universitatea din Edinburgh, întâi la facultatea de arte, apoi, după doi ani, la medicină. În 1832, la 21 de ani, a primit diploma MD. După doctoratul medical a practicat ca medic generalist în Edinburgh; în 1839 a candidat pentru catedra rămasă liberă la pensionarea profesorului său, James Hamilton. Era tânăr și lipsit de experiență, dar și necăsătorit, o trăsătură nefavorabilă în mediul academic victorian.

Simpson a găsit rapid soluția: în 1839 s-a căsătorit cu Jessie Grindlay, o rudă îndepărtată pe care o cunoștea de mult; în același an, la 28, a fost numit profesor de obstetrică la Universitatea din Edinburgh . O asemenea funcție la această vârstă era extraordinară după standardele epocii. În următorii 30 de ani a lucrat ca obstetricianul cel mai căutat din Edinburgh; la casa sa veneau femei pentru tratament din Europa continentală și chiar din America. A pus și bazele moderne ale ginecologiei; „forcepsul Simpson” (forcepsul obstetrical lung) și „sonda uterină Simpson”, folosite și astăzi, sunt creațiile sale.

Vestea din Boston ajunge la Edinburgh, iar Simpson răspunde rapid

Vestea demonstrației Ether Day din Boston, din 16 octombrie 1846, a ajuns la Londra la mijlocul lui decembrie 1846, după traversarea Atlanticului cu vaporul. Pe 21 decembrie 1846Robert Liston, personajul zilei noastre 78, a efectuat prima operație britanică sub eter la University College Hospital; vestea s-a răspândit rapid la Edinburgh. Simpson a acționat imediat după ce a citit-o.

Marți, 19 ianuarie 1847, într-o casă din Edinburgh unde fusese chemat pentru o naștere dificilă, Simpson a folosit pentru prima dată eterul la o naștere . Pacienta trecea printr-un travaliu lung și dureros din cauza unui pelvis îngustat; Simpson i-a aplicat la față vapori de eter cu un burete și a extras fătul cu forcepsul. Mama a supraviețuit, copilul a supraviețuit, iar mama nu își amintea durerea. Aceasta a fost prima anestezie la naștere din Marea Britanie.

Dar Simpson nu era pe deplin mulțumit de eter. Dezavantajele practice erau mirosul înțepător și neplăcut; tusea provocată de iritația pulmonară; inducția prelungită (5-10 minute); confuzia și greața postoperatorie de durată; și riscul de aprindere ușoară când era folosit acasă, un pericol în epoca victoriană în care lămpile cu ulei și lumânările erau răspândite. Simpson căuta o alternativă cu efect mai rapid, miros mai redus și mai puține reacții adverse.

Trei bărbați, o sufragerie și sticle cu substanțe chimice volatile

Din vara lui 1847, Simpson și cei doi asistenți tineri au început o căutare sistematică. În fiecare seară, după cină, se întâlneau în sufrageria casei sale de piatră de la Queen Street 52. Pe masă se punea o nouă substanță volatilă obținută în ziua respectivă; o inhalau fie turnând-o într-un vas și aplecându-se deasupra, fie îmbibând o cârpă și mirosind-o.

În vara și toamna lui 1847, cei trei au testat peste zece substanțe chimice: compuși ai bromurii, acetal, iodură și diverși solvenți organici. Cele mai multe erau fie ineficiente, fie provocau reacții adverse inacceptabile. La sfârșitul lui octombrie și începutul lui noiembrie, Simpson a făcut o scurtă vizită în Linlithgowshire. A întâlnit un farmacist născut în Bathgate și care profesa în Linlithgow: David Waldie.

Waldie era o cunoștință din anii de studenție ai lui Simpson; ulterior lucrase la Liverpool ca chimist industrial. În scurta vizită a lui Simpson la Linlithgow i-a vorbit despre un compus pe care îl examinase recent: cloroformul. Această substanță, triclorometanul cu formula CHCl₃, fusese sintetizată pentru prima dată în 1831 de trei chimiști, independent unul de altul: Justus von Liebig în Germania, Eugène Soubeiran în Franța și Samuel Guthrie în SUA. Waldie i-a amintit lui Simpson că putea avea proprietăți anestezice și că existau deja experimente pe animale, recomandându-i să îl încerce.

Revenit la Edinburgh, Simpson a cumpărat o sticlă de cloroform de la farmacia Duncan and Flockhart de pe North Bridge, de la farmacistul William Flockhart. Totul era pregătit pentru seara de joi, 4 noiembrie 1847.

Trei medici găsiți sub masa de cină

În orele următoare, cei trei au repetat experimentele cu doze controlate. Au mai inhalat cloroform de câteva ori: de fiecare dată pierdere rapidă a conștienței, anestezie scurtă, revenire rapidă. Față de inducția cu eter de 5-10 minute, cloroformul acționa în 30-60 de secunde . Greața postoperatorie era mai redusă decât cu eter. Riscul de aprindere era mai mic. Mirosul era dulceag și plăcut, ceea ce permitea folosirea acasă.

Fiul Wilhelminei Carstairs: prima naștere asociată cu numele „Anaesthesie”

După descoperirea din noaptea de joi, 4 noiembrie, numai patru zile mai târziu, luni, 8 noiembrie 1847, Simpson a fost chemat pentru o naștere dificilă în Edinburgh. Pacienta era o femeie numită Wilhelmina Carstairs ; la prima naștere, cu câțiva ani înainte, avusese o experiență traumatică de mai multe zile, care se încheiase cu pierderea copilului. Era a doua sarcină și teama o cutremura până în oase.

Simpson i-a administrat cloroform. Nașterea a durat minute, nu ore, și a fost nedureroasă; Wilhelmina a născut un băiat sănătos. Când mama s-a trezit să își vadă copilul, era atât de recunoscătoare încât i-a dat al doilea prenume Anaesthesie — din cuvântul greco-latin pentru „absența senzației”. (Numele complet al copilului diferă între surse; unele dau „Wilhelmina Anaesthesie Carstairs”.) Primul pacient al anesteziei obstetricale moderne a crescut purtând această poveste în al doilea prenume.

„Account of a New Anaesthetic Agent” și publicarea rapidă din Edinburgh

Simpson nu și-a ascuns descoperirea. După 4 noiembrie, exact 11 zile mai târziu, luni, 15 noiembrie 1847, a făcut o demonstrație publică la reuniunea săptămânală a Edinburgh Medico-Chirurgical Society. În aceeași săptămână, pe 10 noiembrie conform unor surse și pe 15 conform altora, a publicat broșura intitulată „Account of a New Anaesthetic Agent, as a Substitute for Sulphuric Ether in Surgical Operations and Midwifery” . The Scotsman a anunțat vestea pe prima pagină; broșura a fost tipărită la Londra și s-a răspândit în Europa.

Rezultatul a fost dramatic. Înainte de sfârșitul anului, marile centre chirurgicale din Anglia, Franța și Germania adoptaseră cloroformul drept anestezic standard. Duncan and Flockhart nu mai putea, ca farmacie, să satisfacă cererea; William Flockhart producea zi și noapte, expediind cloroform în Europa. Tot atunci se apropia Războiul Crimeii (1853-1856); Florence Nightingale și armata britanică i-au cerut lui Simpson cloroform pentru chirurgia militară. Acesta a fost începutul anesteziologiei militare moderne.

Dar un front rezista și era cel mai puternic: Biserica.

„Dumnezeu a pedepsit-o pe Eva cu durerea nașterii”

Simpson s-a confruntat direct cu autoritățile bisericești și cu colegii conservatori. La sfârșitul lui 1847 și începutul lui 1848 a publicat mai multe broșuri în apărarea sa. Cea mai cunoscută folosea Genesis 2:21drept argument:

Răspunsul lui Simpson era inteligent: a transformat textul sacru al Bisericii într-un argument pentru anestezie. Dar nu a fost suficient pentru a convinge ampla structură bisericească britanică. Dezbaterea a durat cinci ani, în 1848-1853; în timp ce Simpson răspândea cloroformul în cercurile medicale luminate din Edinburgh și Londra, în Marea Britanie rurală și conservatoare durerea nașterii continua să fie considerată „naturală”.

„Chloroform à la reine” — înlăturarea finală a tabuului

În câțiva ani după 1853, cloroformul a devenit standard în toate sălile de naștere britanice. Restul Europei a urmat. În America de Nord eterul a rămas dominant mai mult timp, datorită moștenirii Massachusetts General Hospital din 1846, dar partea britanică a fost luminată de cloroform. Tabuul anesteziei obstetricale fusese înlăturat.

1847-1870: apogeul, titlul de baronet și un sfârșit liniștit

Cariera lui Simpson din cei 23 de ani după descoperirea din 1847 se citește ca un șir de reușite:

Funeraliile lui Simpson au devenit cel mai mare eveniment public din istoria medicinei scoțiene. În acea zi s-a declarat la Edinburgh o „sărbătoare scoțiană”: băncile și bursele s-au închis. În cortegiul funerar au mers peste 1.700 de colegi și conducători ai mediului de afaceri . Pe străzile din Edinburgh, de la Queen Street până la Cimitirul Warriston, peste 100.000 de oameni au întâmpinat funeraliile (unele surse dau 30.000, iar arhivele din Edinburgh estimări mai mari). Familiei Simpson i s-a oferit un loc de înmormântare în Westminster Abbey, dar a refuzat și l-a îngropat într-un cimitir mai apropiat de Edinburgh, Cimitirul Warriston. Totuși, în Westminster Abbey se află și astăzi bustul comemorativ al lui Simpson, căruia i s-a oferit un loc aparte în istoria științifică britanică. Un an mai târziu, farmacistul care furnizase cloroformul, William Flockhart, a fost înmormântat aproape de Simpson; cei doi prieteni odihnesc alături.

Legătura zilei 79 cu istoria cancerului

Articolul aparține unei serii despre istoria cancerului ; descoperirea cloroformului de către Simpson nu privea direct tratamentul cancerului. Îl examinăm însă în ziua 79 fiindcă reușita sa este un pas critic spre chirurgia oncologică modernă. Trebuie privită în următorul lanț:

Când astăzi se efectuează o operație oncologică mamară la Memorial Göztepe și pacienta este făcută inconștientă înainte, anestezicele intravenoase moderne folosite (propofol, etomidat, sevofluran) nu sunt moștenitori direcți ai cloroformului. Dar normalizarea anesteziei clinice ca stare de pierdere a conștienței care poate fi menținută ore întregi este produsul indirect al sufrageriei Queen Street 52 din 4 noiembrie 1847. Cei trei bărbați inconștienți sub masă în acea noapte au reprezentat primul moment al căderii care a făcut posibile orele de chirurgie oncologică modernă.

Tıphane-i Âmire și introducerea cloroformului în medicina otomană

Descoperirea lui Simpson din 4 noiembrie 1847 s-a răspândit din Marea Britanie în Europa cu viteza vaporului și a telegrafului. Vestea a ajuns la Istanbul în aproximativ una sau două luni — mult mai repede decât întârzierea de un an și jumătate a eterului, discutată în ziua 78. La începutul lui 1848, la Tıphane-i Âmire(ziua 75: instituția fondată în 1827 de Mustafa Behçet Efendi), noutățile despre eter și cloroform au fost discutate simultan. Profesorii austrieci seniori, în special Dr. Karl Ambros Bernard și, în anii următori, Dr. Sigmund Spitzer , urmăreau literatura europeană de anesteziologie.

La Istanbul, prima anestezie documentată cu cloroform datează din 1848-49 ; folosirea clinică s-a extins rapid. În anii 1850, eterul și cloroformul au devenit ambele standard în practica chirurgicală a Tıphane-i Âmire și Mekteb-i Tıbbiye-i Şahane. În Războiul Crimeii (1853-1856), chirurgia militară otomană a trecut și ea la cloroform, o evoluție paralelă cu Florence Nightingale și armata britanică.

Figura fondatoare a chirurgiei turce moderne, Cemil Topuzlu Pașa (1866-1958), tema zilei 92, s-a născut la 19 ani după descoperirea lui Simpson. Când s-a format la Paris în anii 1880, a învățat întreaga practică chirurgicală europeană modernă, inclusiv utilizarea de rutină a eterului și cloroformului; a făcut stagii avansate la Berlin și Viena. La întoarcerea la Istanbul în anii 1890 a adus rapiditatea anatomică a lui Liston, antisepsia lui Lister, eterul Morton–Long–Wells și cloroformul lui Simpson— toate patru împreună — în practica medicală turcă. Fundamentul de astăzi al chirurgiei oncologice turce moderne este și o continuare a acelei nopți din Edinburgh, 4 noiembrie 1847.

Acest articol reprezintă ziua 79 a Seriei Istoria Cancerului în 365 de Zile. Descoperirea cloroformului de către James Young Simpson nu se referea direct la tratarea cancerului, dar este unul dintre pașii-cheie ai infrastructurii practice a chirurgiei oncologice moderne. Când anestezia (eter + cloroform) și antisepsia (Lister 1865-1867, tema zilei 80) s-au unit, mastectomia radicală a lui William Halsted din 1894 (ziua 110) și paradigma chirurgiei oncologice a secolului 20 au devenit posibile. Anestezia generală administrată înaintea fiecărei operații astăzi în centre oncologice terțiare moderne precum Memorial Göztepe este indirect moștenirea sufrageriei Queen Street 52 din Edinburgh, din 4 noiembrie 1847. Obiecțiile Bisericii și apărarea lui Simpson bazată pe Geneza din acest articol rezumă o dezbatere importantă a eticii medicale victoriene; aceeași dezbatere continuă în forme diferite astăzi, de exemplu în discuțiile despre anestezia epidurală obstetricală, sedarea la sfârșitul vieții și eutanasie. Articolul a fost pregătit dintr-o perspectivă istorico-populară și nu oferă indicații de tratament medical. Toate datele, informațiile biografice și locurile au fost verificate în biografia memorială a lui Duns din 1873, arhivele RCPE și RCSed, documentele istorice ale Universității din Edinburgh, intrările academice Encyclopedia.com, monografiile lui Caton din 1999 și Stratmann din 2003 și compilațiile moderne Wikipedia.