Lista primelor cinci aspecte cărora trebuie să li se acorde atenție în tratamentul cancerului

Lista „Top 5”, elaborată de Societatea Americană de Oncologie Clinică (ASCO) pentru a preveni utilizarea frecventă sau necorespunzătoare a testelor și/sau metodelor medicale care nu aduc beneficii pacientului cu cancer și care pot fi chiar dăunătoare și pentru a îmbunătăți calitatea tratamentului cancerului, a fost publicată în Jurnalul de Oncologie Clinică.

Cancerul este o boală în care, din diverse motive, se aplică uneori metode de tratament agresive, iar alteori metode de tratament non-agresive. Metodele de tratament utilizate pot provoca unele efecte adverse asupra stării generale a pacienților și, uneori, consecințe grave. În acest sens, la planificarea tratamentului trebuie efectuate toate investigațiile necesare și trebuie luate în considerare vârsta pacientului, eventualele alte probleme de sănătate, stadiul cancerului diagnosticat și gradul de răspândire a acestuia. În caz contrar, diversele efecte negative apărute îi vor pune în dificultate atât pe pacient, cât și pe medic. Un plan de tratament corect poate îmbunătăți calitatea vieții pacienților cu cancer, prevenind o serie de probleme cu care aceștia s-ar putea confrunta. Din acest motiv, pentru a crește gradul de conștientizare atât în rândul pacienților, cât și în comunitatea oncologică, s-a urmărit reducerea, pe cât posibil, a utilizării necorespunzătoare a testelor și/sau metodelor care nu sunt susținute de cercetări clinice. Lista „Top 5”, elaborată pentru a doua oară de Societatea Americană de Oncologie Clinică (ASCO) ca parte a campaniei „Alegerea înțeleaptă”, inițiată de Fundația Americană de Medicină Internă, a fost publicată în Jurnalul de Oncologie Clinică. Această listă are scopul de a îmbunătăți calitatea tratamentului cancerului prin prevenirea utilizării frecvente sau necorespunzătoare a testelor și/sau metodelor medicale care nu aduc beneficii semnificative pacientului cu cancer și care pot fi chiar dăunătoare.

Lista Top 5 elaborată de ASCO a fost făcută publică pentru a atrage atenția asupra testelor, tratamentelor sau medicamentelor utilizate frecvent, dar care nu aduc beneficii prea mari în cazul cancerului, pentru a formula recomandări și pentru a crește gradul de conștientizare în societate. Fiecare recomandare din această listă, elaborată de „Echipa de evaluare a tratamentului cancerului” din cadrul ASCO, se bazează pe o sinteză amplă a dovezilor medicale actuale.

1. Atunci când pacienților li se administrează scheme de chimioterapie care nu prezintă un risc ridicat de greață sau vărsături, nu trebuie recomandate medicamentele antiemetice (care previn vărsăturile) utilizate pentru schemele cu risc ridicat de vărsături și greață.
   Greața și vărsăturile se numără printre cele mai frecvente efecte adverse ale tratamentului chimioterapic. În chimioterapia sistemică, care afectează întregul organism, există anumiți agenți care reduc riscul de greață și vărsături ce pot apărea ca urmare a chimioterapiei. În plus, unele medicamente chimioterapice provoacă mult mai multă greață și vărsături decât altele; acestea sunt numite medicamente chimioterapice emetogene. ASCO a revizuit clasificarea emetogenă a medicamentelor chimioterapice și a stabilit în cazul căror tratamente trebuie utilizate medicamente antiemetice mai puternice (care previn greața și vărsăturile).
   Medicamentele antiemetice sunt utilizate pentru a reduce greața și vărsăturile și pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacientului cu cancer în timpul chimioterapiei. Cu toate acestea, este posibil ca nu toți pacienții să aibă nevoie de aceste medicamente. Aceste medicamente, care pot reprezenta o povară financiară pentru pacientul cu cancer, au propriile efecte adverse. Din aceste motive, ASCO recomandă ca astfel de medicamente, care pot provoca efecte adverse grave și persistente, să fie utilizate împreună cu chimioterapia atunci când sunt considerate necesare. Astfel, pacientul nu va suferi un disconfort fizic suplimentar și nici nu va suporta o povară financiară.
2. La pacienții cu cancer mamar metastatic, nu trebuie administrată chimioterapie combinată (cu mai multe medicamente) în locul chimioterapiei cu un singur medicament, cu excepția cazului în care pacientul prezintă simptome intense și este necesară ameliorarea acestora.
   Combinația chimioterapică alcătuită din mai multe medicamente poate fi benefică pentru pacientul cu cancer, dar poate provoca efecte adverse grave și poate afecta negativ calitatea vieții pacientului. În schimb, tratamentele medicamentoase administrate unul câte unul reduc riscul potențial de efecte adverse, îmbunătățesc calitatea vieții pacientului și asigură obținerea beneficiului maxim de la fiecare medicament.
   Tratamentul chimioterapic citotoxic utilizat pentru cancerul mamar agresiv sau recurent, care prezintă un risc vital, este una dintre metodele prin care oncologii obțin adesea rezultate. După chimioterapie, la pacientele cu cancer mamar se observă, de obicei, regresia bolii. Chimioterapia împreună cu tratamentul paliativ utilizat pentru ameliorarea sau reducerea simptomelor poate prelungi durata vieții înainte de progresia cancerului. Cu toate acestea, cancerul mamar metastatic se numără în prezent printre bolile incurabile prin metodele utilizate în prezent. Prin urmare, în tratamentul pacientelor cu cancer mamar metastatic trebuie echilibrate rezultatele pozitive și negative obținute și efectele adverse asociate tratamentului.
   La pacienții cu cancer în stadiu avansat sau metastatic, combinația a două sau mai multe medicamente citotoxice poate încetini dezvoltarea tumorii și poate întârzia progresia bolii mai mult decât tratamentul cu un singur medicament, dar crește toxicitatea (afectarea biologică provocată de un factor chimic sau fizic). S-a constatat că tratamentul combinat, care poate provoca efecte adverse grave și despre care s-a stabilit că nu prelungește durata vieții, nu aduce niciun beneficiu pacientului.
   Din acest motiv, ASCO recomandă ca, atunci când nu este necesară, chimioterapia combinată, care nu are niciun efect asupra duratei generale de supraviețuire la pacienții cu cancer mamar metastatic și provoacă efecte adverse, să nu fie administrată, iar în locul acesteia să fie preferată schema cu un singur medicament, care îmbunătățește calitatea vieții pacientului.
3. La pacienții care au finalizat tratamentul de primă linie și care ulterior nu prezintă niciun semn de cancer, tehnologiile avansate de imagistică, precum tomografia cu emisie de pozitroni (PET), CT și scanarea radionuclidică osoasă, utilizate pentru detectarea recurenței cancerului, nu trebuie efectuate decât dacă sunt necesare. Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) și PET-CT (tomografia computerizată) sunt metode care diagnostichează cancerul și vizualizează stadiul cancerului și evoluția tratamentului, pentru a permite elaborarea celui mai bun plan terapeutic. Deoarece aceste teste, utilizate pentru detectarea recurenței cancerului, nu influențează evoluția și rezultatul bolii, folosirea lor în acest scop nu este recomandată. Testele fals pozitive pot duce la utilizarea unor metode inutile și agresive, la administrarea unui tratament mai intens decât este necesar și la expunerea pacientului la radiații suplimentare. Prin urmare, aceste teste de screening nu trebuie utilizate decât dacă există dovezi solide că tehnicile de imagistică PET sau PET-CT de rutină aduc beneficii pacientului.
   În ultimii ani, a fost observat potențialul de a efectua inutil PET-CT la pacienții fără semne de boală, în scopul monitorizării după finalizarea tratamentului. Din acest motiv, cea mai recentă decizie a Departamentului Național de Oncologie PET este că, în afara stadializării cancerului și a monitorizării ulterioare, PET și CT nu reprezintă teste de screening adecvate pentru monitorizarea de rutină.
   Dovezile obținute au arătat că examinările PET sau PET-CT utilizate pentru detectarea recurenței cancerului la pacienții care au finalizat tratamentul de primă linie și care nu prezintă semne de boală nu au o contribuție pozitivă asupra supraviețuirii sau rezultatului bolii. Aceste metode pot produce rezultate fals pozitive, care determină expunerea inutilă a pacientului la un tratament suplimentar sau la radiații adiționale.
4. Testul antigenului specific prostatic (PSA), utilizat pentru depistarea cancerului de prostată, nu trebuie efectuat la bărbații fără semne de boală despre care se estimează că, din cauza diferitelor probleme de sănătate, vor trăi mai puțin de 10 ani.
   Mulți medici recomandă frecvent testarea PSA bărbaților fără semne de boală, considerând că nivelul antigenului specific prostatic (PSA) din sânge este asociat cu cancerul de prostată, în speranța diagnosticării precoce a acestuia. Din păcate însă, testul PSA nu este la fel de util pe cât speră multe persoane. La mulți bărbați cu cancer de prostată, nivelul PSA nu este crescut. De asemenea, nivelul PSA poate crește din cauza altor probleme de sănătate, în afara cancerului, precum hiperplazia benignă de prostată. În plus, eficiența redusă a testului PSA în diagnosticarea precoce a cancerului de prostată poate fi indicată drept unul dintre motivele pentru care nu s-au găsit dovezi că acesta prelungește supraviețuirea.
   PSA este o proteină asociată cu afecțiuni prostatice benigne sau maligne și este de obicei corelată cu prezența anomaliilor apărute la nivelul prostatei. PSA este produs și de țesuturile prostatice maligne și este asociat în principal cu dezvoltarea tumorii și progresia bolii.
   În ciuda tuturor acestor aspecte, valoarea PSA a avut până acum un rol decisiv în diagnosticarea precoce și tratamentul cancerului de prostată. De fapt, testul PSA este principalul motiv pentru care testele de screening au un rol important în diagnosticarea precoce a multor tipuri de cancer. Cu toate acestea, cancerul de prostată este o boală eterogenă, iar subtipurile sale pot exista ani de zile la bărbații mai în vârstă fără a le pune viața în pericol. Deși unele rezultate ale cercetărilor au constatat că testele de screening contribuie la supraviețuirea generală, acestea indică faptul că testarea PSA nu aduce beneficii bărbaților fără semne de boală și poate fi chiar dăunătoare la bărbații vârstnici.
   În concluzie, s-a constatat că testarea antigenului specific prostatic (PSA) efectuată la bărbații despre care se estimează că, din cauza bolilor cronice sau a anumitor probleme de sănătate, vor trăi mai puțin de 10 ani nu aduce beneficii. Acest test poate duce uneori la efectuarea inutilă a unei biopsii sau la administrarea unui tratament pacientului.
5. Tratamentul țintit nu trebuie administrat doar pe baza unor anomalii genetice, fără identificarea celulelor tumorale care prezintă biomarkeri specifici ce răspund la tratamentul țintit.
   Spre deosebire de chimioterapie, tratamentul țintit poate fi benefic pentru pacienții cu cancer deoarece poate viza produsele genice care cauzează cancerul (proteinele care dezvoltă și răspândesc celulele canceroase etc.). În celulele tumorale ale pacienților care beneficiază cel mai mult de tratamentul țintit există anumiți biomarkeri care indică modificări genetice specifice și sensibilitate la medicamentul țintit. Tratamentul țintit este mai costisitor decât chimioterapia deoarece este mai nou, producția sa este mai scumpă și se află sub protecția brevetului. Ca în cazul tuturor tratamentelor împotriva cancerului, administrarea tratamentului țintit fără dovezi care să susțină utilizarea sa la pacient poate implica anumite riscuri. Pacientul poate prezenta reacții adverse grave sau efectul tratamentului poate să nu fie mai mare în comparație cu celelalte opțiuni terapeutice.
   Din acest motiv, tratamentul țintit aduce cel mai adesea beneficii pacienților la care au fost identificate celule tumorale cu anumiți biomarkeri și trebuie administrat numai pacienților cu cancer al căror plan terapeutic are o țintă definită.

Progresele înregistrate în tratamentul cancerului au ajuns acum la nivelul la care pot indica ce tip de tratament îi va aduce pacientului cele mai multe beneficii și ce metodă ar putea fi dăunătoare. Astfel, metodele de tratament care pot reprezenta o soluție pot fi stabilite în prealabil și poate fi elaborat un plan în consecință. În acest fel, problemele cu care pacientul se poate confrunta în timpul și după tratamentul cancerului pot fi de cele mai multe ori prevenite. Aceste progrese îmbucurătoare și pline de speranță vor continua să ne ghideze pe noi, oncologii, și îi vor ajuta pe pacienții noștri să depășească mai ușor această perioadă dificilă prin care trec.