Medicamentul antidiabetic glitazonă poate fi utilizat pentru prevenirea bolii Parkinson?

Un studiu publicat cu doar 2 zile în urmă în revista PLOS Medicine a arătat că acea cale asupra căreia acționează medicamentele din grupa glitazonelor utilizate la pacienții cu diabet ar putea fi o țintă pentru prevenirea bolii Parkinson.

Boala Parkinson este o afecțiune relativ frecventă, lentă și progresivă a sistemului nervos. Se dezvoltă prin pierderea treptată a celulelor nervoase care produc dopamina, hormon implicat în controlul mișcărilor corpului. Când se pierd între %60 și %80 dintre celulele producătoare, nu mai poate fi produsă suficientă dopamină și apar simptomele. Deși Parkinson poate apărea și la tineri, vârsta medie de debut este 60. Nu provoacă direct decesul, dar afectează grav viața prin tremor, încetinirea mișcărilor, contracții musculare, mers instabil, tulburări de somn, constipație, pierderea mirosului și față cu aspect serios (față de mască). Nu există încă un tratament care să elimine complet boala. Nici pierderea celulelor nervoase producătoare de dopamină nu poate fi oprită, deci progresia bolii nu poate fi prevenită. Se încearcă doar suplinirea dopaminei prin medicamente pentru reducerea simptomelor. De aceea, prevenirea bolii Parkinson este un domeniu important al studiilor clinice. Un astfel de studiu a fost publicat cu 2 zile în urmă în PLOS Medicine. A arătat că glitazonele utilizate în diabet reduc riscul Parkinson, transformând calea PPAR gama pe care acționează în corp într-o țintă importantă pentru prevenire.

Glitazonele sunt medicamente administrate oral pentru diabetul de tip 2 (diabetul adultului). Reduc rezistența la insulină și cresc acțiunea insulinei, mărind consumul celular de glucoză (zahăr). Au un risc redus de hipoglicemie ca efect advers (glicemie sub nivelul necesar) și susțin și HDL, colesterolul bun. Dezavantajele sunt riscul crescut de infarct și o anumită creștere ponderală (în medie 2-5 kg). De aceea nu sunt preferate la persoanele cu insuficiență cardiacă sau risc ridicat. Acționând prin calea PPAR gama, sunt o opțiune bună la pacienții diabetici potriviți. Experimentele de laborator și pe animale au demonstrat și protecția celulelor nervoase prin glitazone. Pornind de aici, s-a considerat că ar putea preveni boala Parkinson și au fost comparate ratele dezvoltării Parkinson la diabeticii care utilizau glitazone și cei care utilizau alte medicamente antidiabetice.

Studiul a evaluat 45 de mii de pacienți care utilizau glitazonă și 120 de mii care utilizau alte antidiabetice, în total 165 de mii de diabetici, urmăriți aproximativ 14 ani. În timpul urmăririi, dintre utilizatorii glitazonei, 175 au fost diagnosticați cu Parkinson, iar dintre utilizatorii altor antidiabetice, 571. Așadar, boala Parkinson a fost semnificativ mai rară la diabeticii care utilizau glitazonă.

În concluzie, potrivit studiului, antidiabeticele din grupa glitazonelor ar putea reduce într-o anumită măsură riscul Parkinson. Însă, din cauza efectelor adverse grave posibile, nu pot fi utilizate la persoane normale pentru reducerea riscului sau în scop de cercetare. Importanța principală a studiului este transformarea căii PPAR gama într-o țintă medicamentoasă potențială pentru cercetările viitoare și speranța oferită pentru prevenirea bolii Parkinson.