Ochiul de sticlă, 2800 î.Hr. – Istoria surprinzător de veche a ochiului artificial

Charles Dickens a scris despre un director de școală rău din Nicholas Nickelby: „Avea un singur ochi, iar prejudecata populară îi favoriza pe cei doi.”. Într-adevăr, pierderea unui ochi din cauza unei boli, a unui defect congenital sau a unui accident este o experiență emoțională profundă, din motive cosmetice, sociale și funcționale.

Ochii artificiali nu înlocuiesc vederea unei persoane, dar pot umple orbita și pot fi chiar fixați de mușchi pentru a permite mișcări oculare naturale. Astăzi, peste 10 mii de oameni își pierd un ochi în fiecare an. Deși de obicei ne gândim la „ochi de sticlă” în acest scop, majoritatea ochilor artificiali sunt acum fabricați din plastic.

În mod interesant, cel mai vechi ochi artificial cunoscut a fost descoperit pe scheletul unei femei înalte de 1,8 metri, în ruinele orașului Burnt, o cetate antică din sud-estul Iranului, de acum aproximativ 5000 de ani. Acest ochi artificial are formă de emisferă și este alcătuit dintr-un gudron natural amestecat cu grăsime animală. Suprafața sa este acoperită cu un strat subțire de aur, gravat cu un iris circular și linii aurii dispuse asemenea razelor soarelui. Proteza oculară nu fusese concepută pentru a imita un ochi real, dar, dacă această femeie înaltă era considerată sacră, ochiul ar fi putut străluci puternic și ar fi putut crea impresia că ea avea puteri speciale.

În 1579, venețienii au inventat primii ochi artificiali realizați din cochilii subțiri de sticlă, care se introduceau în spatele pleoapelor.

De asemenea, în 1884, uneori se introducea o sferă de sticlă în cavitatea globului ocular natural, pentru a restabili volumul pierdut și a permite mișcarea protezei. Meșterii germani au călătorit cândva prin Statele Unite, realizând ochi la comandă atunci când era nevoie, iar oculariștii (specialiști în realizarea protezelor oculare) au început să păstreze în stoc sute de ochi prefabricați. În 1943, când sticla germană superioară de criolit nu a mai putut fi exportată în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, tehnicienii Armatei SUA au început să monteze ochi din plastic soldaților răniți.

Cercetătorii dezvoltă în prezent diverse implanturi fixate pe retină pentru a oferi vedere prin utilizarea unor dispozitive microelectronice avansate, care comunică cu nervul optic sau cu cortexul vizual al creierului.

Descrierea imaginii articolului: Din cauza unui carcinom (o tumoră malignă), după enucleerea (îndepărtarea chirurgicală) ochiului drept, un pacient a utilizat o proteză orbitală din sticlă și silicon.

• Subiectul anterior: Sutura (coaserea), 3000 î.Hr. – Încă indispensabilă medicinei
• Subiectul următor: Circumcizia, 2400 î.Hr. – Cel mai vechi mister din istoria chirurgiei