Panum și rujeola din Insulele Feroe în 1846 — primele semințe ale epidemiologiei

Epidemiologia, domeniul prin care înțelegem adevăratele cauze ale bolilor, a apărut înainte de înțelegerea efectelor bacteriilor și ale altor microorganisme. Epidemiologia studiază factorii care influențează sănătatea populației. De exemplu, în Canonul medicinei, în jurul anului 1025 d.Hr., Ibn Sina a discutat caracterul contagios al bolilor cu transmitere sexuală și al tuberculozei, precum și utilitatea carantinei pentru limitarea răspândirii anumitor boli. 

Printre cei mai cunoscuți epidemiologi ai anilor 1800 se numără fiziologul danez Peter Panum, pentru răspândirea rujeolei, John Snow, pentru holeră, și medicul britanic William Budd, pentru răspândirea febrei de tifos.

Cercetarea lui Panum are o importanță deosebită prin contribuțiile la epidemiologia modernă . În 1846, guvernul danez l-a însărcinat pe Panum, în vârstă de 26 de ani, să studieze răspândirea rujeolei în Insulele Feroe, aflate în cețurile Atlanticului de Nord. 

În vremea lui Panum, rujeola putea fi adesea fatală. În 1846, nu provocase decese în Insulele Feroe de 65 de ani, dar brusc peste 6000 dintre cei 7782 de locuitori s-au îmbolnăvit. Văile de coastă separau populațiile insulelor, permițând studierea izolată a evoluției bolii în fiecare așezare. Examinând diferite sate, Panum a stabilit că incubația rujeolei dura aproximativ două săptămâni. Discutând cu vârstnicii infectați în anii anteriori, a adunat date despre imunitatea de lungă durată și a constatat că niciunul nu făcuse rujeolă în 1846. Era convins că boala se răspândea prin agenți infecțioși, obiecte contaminate sau contact apropiat între oameni.

Când Panum studia rujeola, nu se știa că virusurile provoacă boli, ceea ce face cercetările și viziunea sa impresionante și progresiste. Virusurile au fost descoperite mult mai târziu, la sfârșitul secolului 19. Primul virus identificat, cel al mozaicului tutunului, a fost descoperit în 1892 de savantul rus Dmitri Ivanovsky. Așadar, Panum nu știa că rujeola era virală, deoarece virusurile nu fuseseră încă descoperite. A observat însă în timpul epidemiei că era contagioasă și se transmitea de la om la om, consemnând aceste observații. A fost un pas important pentru înțelegerea bolii.

Locul important al lui Panum în istoria medicinei se bazează pe "Observations Made During the Epidemic of Measles on the Faroe" din 1846, o cercetare de teren minuțioasă, care a reprezentat una dintre primele semințe ale epidemiologiei aflate atunci la început.

Descrierea imaginii articolului: În stânga, dr. Peter Paum; în dreapta, poziția pe hartă a Insulelor Feroe din Atlanticul de Nord

Personalitățile istorice menționate în articol: Abu ‘Ali al-Husayn ibn ‘Abd-Allah Ibn Sina (Avicenna) (980– 1037), William Budd (1811–1880), John Snow (1813–1858), Peter Ludvig Panum (1820–1885)

• Subiectul anterior: Condițiile igienice ale clasei muncitoare britanice în 1842 — Legea sănătății publice
• Subiectul următor: Spirometrul în 1846 — o poartă spre bolile respiratorii