Condițiile igienice ale clasei muncitoare britanice în 1842 — Legea sănătății publice

În 1920, bacteriologul american și specialistul în sănătate publică Charles-Edward Winslow definea sănătatea publică astfel: "Știința și arta prevenirii bolilor, prelungirii vieții și promovării sănătății prin eforturile organizate și alegerile informate ale societății, organizațiilor publice și private, comunităților și indivizilor.” 

De-a lungul timpului, autoritățile de sănătate publică s-au concentrat asupra:

• prevenirii bolilor prin vaccinare
• spălării mâinilor
• construirii canalizării
• clorinării apei 
• colectării deșeurilor

În anii 1900, inițiativele de sănătate publică au crescut considerabil speranța medie de viață în multe țări.

Un susținător influent al sănătății publice în Occident a fost reformatorul social britanic Edwin Chadwick. În 1842, a publicat pe cont propriu documentul The Sanitary Condition of the Labouring Population of Great Britain, în care scria: 

“Decesele provocate de murdărie și ventilație precară sunt mai numeroase decât cele din oricare dintre războaiele la care a participat țara în epoca modernă.” 

A arătat și că vârsta medie la deces a muncitorilor care trăiau în condiții obișnuite de aglomerație era mai mică de jumătate din cea a celorlalți bărbați.

Chadwick a fost principalul arhitect al reformei sanitare din Anglia și a cerut guvernului să investească în îmbunătățirea drenajului, condițiilor de locuit și aprovizionării cu apă , măsuri urgent necesare pentru prevenirea deceselor premature ale muncitorilor și stimularea creșterii economice. În 1848, pentru a facilita curățarea străzilor, colectarea deșeurilor și canalizarea, Parlamentul britanic a înființat Consiliul Central de Sănătate prin adoptarea unei Legi a sănătății publice. Chadwick a susținut și gestionarea apelor pluviale și a apelor uzate prin sisteme separate.

La început, Chadwick a întâmpinat opoziția celor care nu doreau un guvern central sau nu voiau să suporte costurile lucrărilor sale publice. Unii credeau că problemele de sănătate erau urmarea destinului ori a slăbiciunilor morale, nu a factorilor de mediu care puteau fi schimbați pentru îmbunătățirea sănătății săracilor.

Descrierea imaginii articolului: În imaginea din stânga este Edwin Chadwick, iar în dreapta este un afiș atribuit legii

Personalitățile istorice menționate în articol: Sir Edwin Chadwick (1800–1890), Charles-Edward Amory Winslow (1877–1957)

• Subiectul anterior: Anestezia generală în 1842 — un leac împotriva torturii
• Subiectul următor: Panum și rujeola din Insulele Feroe în 1846 — primele semințe ale epidemiologiei