Pot fi reduse la tăcere genele care provoacă cancer?

Cancerul este o boală genetică „la nivel celular”. Acumularea mutațiilor, adică a leziunilor genelor care permit proliferarea celulelor și comunicarea dintre ele, duce la apariția cancerului. Terapiile genetice care țintesc cauza apariției cancerului oferă mari speranțe.

După cum se știe, în celulele noastre există o moleculă de control numită DNA, adică ADN. Prin informația genetică pe care o conține, DNA asigură desfășurarea proceselor vitale ale organismului. DNA îndeplinește acest rol prin proteine, substanțele funcționale ale corpului. Sinteza proteinelor este controlată de un sistem complex și precis. La nivel genetic, microRNA participă la acest control.

În condiții normale, sinteza proteinelor presupune transferarea informației din DNA la o moleculă transportoare numită mRNA și producerea proteinei pe baza acesteia. Dacă se dorește blocarea producerii proteinei, se leagă o moleculă microRNA care recunoaște mRNA. Structura dublu catenară rezultată seamănă cu DNA viral și, de aceea, este distrusă de sistemul imunitar. Astfel este împiedicată sinteza proteinei. În ultimii ani, cercetătorii au reușit să izoleze microRNA și să modifice artificial activitatea genelor.

Potrivit unui studiu publicat în prestigioasa revistă Nature, microRNA pot împiedica metastazarea celulelor cancerului de sân.

Cel mai important rol al microRNA este reglarea activității genelor. Perturbarea mecanismului prin polimorfisme cu un singur nucleotid, single nucleotide polymorphism, modifică activitatea genelor și crește riscul de cancer. Cu alte cuvinte, dacă luăm o genă care favorizează proliferarea celulară, în condiții normale microRNA se leagă de ea și îi împiedică activarea. Însă schimbarea unui singur nucleotid poate împiedica legarea microRNA și poate menține gena permanent activă.

În acest studiu, cercetătorii au identificat modificările unui singur nucleotid în genele care provoacă cancer de sân și microRNA care controlează activitatea acestor gene. MicroRNA modificate prin inginerie genetică au fost transportate în regiunea tumorală cu nanoparticule. Pentru a crește eficacitatea tratamentului, în nanoparticulă a fost adăugată și cisplatina, un medicament de chimioterapie. Aplicarea acestui tratament la animale de laborator a redus considerabil viteza de creștere tumorală și răspândirea către alte țesuturi.

În concluzie,

• MicroRNA sunt molecule importante implicate în controlul activității genelor. Perturbarea funcțiilor lor prin diferite mecanisme crește riscul de cancer.
• Acest studiu arată că utilizarea combinată a nanotehnologiei, chimioterapiei tradiționale și terapiei genice are un potențial puternic în tratamentul cancerului.