Povestea plină de speranță a domnului Ali, bolnav de cancer colorectal - rectal

De acum înainte vă vom prezenta periodic cazuri impresionante, prin fragmente din viața pacienților noștri reali. În domeniul cancerului, unde se vorbește adesea despre dificultăți și neputință, iar oamenii își pierd speranța, vom încerca să arătăm, sub titlul «povești care dau speranță», că există de fapt numeroase povești de succes și speranță. Prezentând tratamentele unor pacienți atât prin propriile lor cuvinte, cât și prin comentariile mele, dorim să vă sporim cunoștințele și să oferim o educație despre cancer ușor de reținut, pornind de la cazuri concrete. În acest articol împărtășim povestea încurajatoare a domnului Ali, care a învins cancerul rectal, și a familiei sale.

Domnul Ali, în vârstă de 63 de ani, află în ultima săptămână din decembrie 2012 că are cancer rectal, adică în porțiunea intestinului gros apropiată de anus. Astfel începe povestea care avea să ne aducă împreună. Fără alte introduceri, să ascultăm continuarea chiar de la domnul Ali.

Ce semne și simptome v-au condus la diagnosticul de cancer?

Domnul Ali: La început, uneori apărea foarte puțin sânge în scaun. Tranzitul intestinal s-a dereglat timp de 1 săptămână și aveam scaune frecvente. În acest interval sângerarea a crescut, apoi s-a ameliorat puțin. Dar în ultima perioadă aveam o ușoară sângerare la fiecare scaun. Mă simțeam și slăbit. Începusem să nu mai am poftă de mâncare. Slăbisem fiindcă mâncam puțin. Am bănuit că sunt hemoroizi și am mers la un chirurg generalist.

Cum ați aflat diagnosticul de cancer?

Domnul Ali: Am mers la chirurgul generalist de la spitalul unde lucra fiul meu. Am fost examinat. Medicul a introdus o cameră în intestinul gros și a prelevat o probă. Tumora era chiar la intrarea în anus. Rezultatul probei a arătat că era cancer.

Ce ați făcut după ce ați aflat că aveți cancer?

Domnul Ali: Am vrut să fiu operat imediat și să scap de această boală. Chirurgul generalist care stabilise diagnosticul a făcut imediat trimiterea mea la profesorul de chirurgie generală. Acesta a organizat rapid pregătirile și am fost operat la 10 ianuarie 2013.

Cum a decurs operația? Ce pregătiri au fost făcute înainte?

Domnul Ali: Mi s-a făcut o tomografie abdominală și s-a repetat colonoscopia. Apoi am fost operat. După îndepărtarea regiunii bolnave, au scos temporar intestinul la exterior; se numește colostomie. Intestinul a rămas la exterior 8 luni. Medicul a spus să terminăm chimioterapia și abia apoi să îl reintroducem.

Ce tratament ați primit după externare?

Domnul Ali: Apoi am făcut chimioterapie timp de 6 luni, iar leziunea din ficat, metastaza, a fost tratată prin ardere.

Cum ați ajuns la profesorul Mustafa Özdoğan?

Domnul Ali: Un prieten mi l-a recomandat pe profesorul Mustafa Özdoğan. Și medicul care mă operase mi l-a recomandat. În timpul operației au prelevat probe atât din intestin, cât și din ficat. Înainte de operație nu știam că am o problemă la ficat. Am aflat după analiza probei prelevate în timpul intervenției.

Cine v-a spus prima dată că boala se răspândise la ficat și ce ați simțit?

Domnul Ali: Mai întâi a spus acest lucru medicul care efectuase operația, dar atunci nu am înțeles prea bine. Ulterior, la prima consultație cu profesorul Mustafa, el a explicat situația în detaliu. Când am aflat, am fost șocat și am intrat într-o stare depresivă. Starea mea psihică s-a deteriorat. În acel moment am pierdut controlul asupra mea. Dacă aș fi avut ceva lângă mine, aș fi putut face un lucru rău. Nu puteam pricepe situația. Pe de altă parte, îmi spuneam că profesorul nu are nicio vină. Dar în acel moment omul poate simți nevoia să reacționeze astfel. Am fost realmente în șoc. După 6-7 luni am ajuns să mă obișnuiesc cu situația. Mai târziu am reușit să accept boala.

Când ați început să depășiți aceste sentimente?

Soția domnului Ali: La fiecare vizită pentru tratament, profesorul ne arăta evoluția bolii. Ne explica procesul pas cu pas. Astfel, moralul soțului meu s-a îmbunătățit.

Domnul Ali: În unitatea de chimioterapie, profesoara de desen și lucru manual vorbea cu pacienții și îi încuraja. Mă sfătuia să plantez flori, să desenez și să găsesc activități care să mă relaxeze. Așa am găsit o oarecare alinare. Și asistenta de la recoltarea analizelor mă întreba cum mă simt, se ocupa îndeaproape de mine și mă încuraja. La fel, personalul unității de chimioterapie mă susținea spunând că toate acestea vor trece cu timpul și să nu mă frământ.

Soția domnului Ali: Avem o grădină foarte mică. Soțul meu plantează acolo și își petrece timpul.

Domnul Ali: Nu ies prea des în societate. Merg zilnic 4-5 km cu bicicleta. Mă plimb la aer curat.

La cât timp după operație a început chimioterapia?

Domnul Ali: Chimioterapia a început la 1 lună după operație.

Vă amintiți dacă ați primit și un tratament numit medicament inteligent?

Domnul Ali: Mi s-a administrat un medicament numit Altuzan. Mi s-a spus că este un medicament inteligent. Am luat și Xeloda, sub formă de comprimate pe cale orală; ulterior mi-a provocat diaree. Din cauza diareei am stat 5 zile în spital. Primeam chimioterapie intravenoasă o dată la 21 de zile. În plus, luam chimioterapie orală, în comprimate, timp de 14 zile, apoi făceam o pauză de 1 săptămână. Astfel am urmat chimioterapia timp de 6 luni. Ulterior, zona din ficat în care se răspândise boala a fost arsă printr-o metodă cu unde radio, numită ablație prin radiofrecvență.

Ce investigații s-au făcut în timpul chimioterapiei pentru evaluarea bolii? Cum au fost rezultatele?

Domnul Ali: Mi s-au făcut 2 examinări PET. După operație, chiar înainte de începerea chimioterapiei, am făcut PET și un examen MR al ficatului. Mi s-a spus că boala nu se răspândise în altă parte în afară de ficat. Apoi, la jumătatea tratamentului, s-au repetat PET și MR hepatic pentru a verifica evoluția bolii.

Ați răspuns bine la tratamente. Nu toți pacienții obțin același răspuns. Ce ați simțit atunci?

Domnul Ali: Când mi-au spus că rezultatele sunt bune, am simțit că lumea întreagă îmi aparține.

La început exista o formațiune în ficat. Aceasta s-a micșorat cu tratamentele administrate. După micșorare, asupra metastazei hepatice s-a efectuat procedura numită ablație prin radiofrecvență (RFA). Ce ați simțit când vi s-a vorbit prima dată despre arderea tumorii cu unde radio? Ce ați înțeles prin această ardere?

Domnul Ali: Am simțit emoție și am crezut că boala de acolo va fi arsă și distrusă. I-am spus chiar profesorului care efectua procedura: «Ardeți puțin mai larg, să nu rămână nimic». Nu am simțit deloc frică. În august 2013, la 8 luni după operație, intestinul a fost reintrodus, iar colostomia a fost închisă. De atunci nu mai primesc tratament. Pot elimina scaunul fără dificultate. Mă simt foarte bine. Îmi continui viața normală. Acum fac regulat controalele anuale. Fac colonoscopie. În prezent totul este bine. De aproape 3 ani nu am nicio problemă. Greutatea mea este normală. Am poftă de mâncare, slavă Domnului...

Cancerele intestinului gros sunt printre cele mai frecvente: în țara noastră ocupă locul 3 ca frecvență atât la femei, cât și la bărbați. Cancerul rectal desemnează cancerele din ultimii 16-18 cm ai intestinului gros. În Statele Unite, %20 dintre cancerele colorectale sunt diagnosticate inițial în stadiul 4, adică metastatic, cu răspândire într-un alt organ. În țara noastră proporția este mai mare, deoarece programele de screening colorectal recomandate după vârsta de 50 de ani nu sunt respectate. Cu alte cuvinte, depistăm mai frecvent cancerul colorectal în stadii avansate. Pacienții cu cancer de colon avansat, metastatic, nu sunt întotdeauna la fel de norocoși ca pacientul nostru. Succesul tratamentului este mai redus mai ales la cei cu metastaze hepatice și pulmonare multiple. De aceea, în special în cazul sângerării anale sau al modificării obiceiurilor intestinale, oamenii trebuie să consulte devreme medicul; dacă simptomele persistă, este necesară evaluarea prin colonoscopie, examinarea intestinului gros cu un instrument endoscopic iluminat. Totodată, persoanele sănătoase ar trebui, după vârsta de 50 de ani, să efectueze anual analiza tumorală a scaunului sau o colonoscopie la fiecare 10 ani.

Deși pacientul nostru avea o boală în stadiul 4, a ajuns la vindecare prin utilizarea la momentul potrivit, de către o echipă experimentată, a unor metode foarte eficiente: chirurgie, chimioterapie, medicamente inteligente și ablația leziunii hepatice. Monitorizarea va continua de-a lungul anilor, deoarece există totuși o probabilitate mică de recidivă. Consider însă că rezultatul reușit și relatarea procesului din perspectiva pacientului pot constitui o lecție pentru multe persoane sănătoase, precum și o sursă de speranță și încurajare pentru pacientul nostru.