Să evităm împreună tratamentul excesiv care poate provoca decese în cancer!

În primul nostru articol am definit decesele observate în prima 1 lună după chimioterapie drept decese asociate chimioterapiei și am explicat pe larg prima dintre cele două cauze principale, decesele cauzate de reacțiile adverse ale tratamentului. În al doilea articol, intitulat „Pot fi reduse decesele cauzate de chimioterapie?”, vom discuta cu dumneavoastră despre tratamentul excesiv.

Chimioterapia excesivă; înseamnă continuarea chimioterapiei cu unul sau mai multe medicamente la pacienți în stadiu avansat, adică în stadiul al patrulea, fără a ține seama de progresia bolii în ciuda mai multor linii de chimioterapie și de starea funcțională scăzută a pacientului. Rata deceselor asociate chimioterapiei crește și în aceste situații. Scopul chimioterapiei în cancerele nonhematologice în stadiul al patrulea este prelungirea vieții, pe lângă reducerea simptomelor provocate de boală. Nu trebuie însă uitat că vindecarea completă a acestui grup de pacienți nu este posibilă. Acest proces trebuie explicat pacientului și familiei sale în mod rezonabil și suficient, fără a urmări eliminarea completă a bolii.

În stadiul avansat, adică în boala metastatică , rudele care speră în vindecarea pacientului fac presiuni asupra medicului pentru mai mult tratament, atât în țara noastră, cât și în întreaga lume. Medicii copleșiți de presiunile pacientului și ale familiei sau care întâmpină dificultăți în a explica oprirea tratamentului și îngrijirea de la sfârșitul vieții pot prefera continuarea chimioterapiei în orice condiții. Și această abordare va crește rata deceselor asociate chimioterapiei.

În țările dezvoltate, după ce pacienții cu cancer avansat primesc succesiv mai multe scheme de chimioterapie conform ghidurilor, dacă nu mai există răspuns, adică atunci când opțiunile terapeutice bazate pe dovezi sunt epuizate, tratamentul oncologic este oprit, iar pacientul este îndrumat către unități de îngrijire paliativă numite Hospice . Scopul echipelor Hospice este aplicarea unor programe terapeutice care să îmbunătățească calitatea vieții și să reducă simptomele pacientului. Cu alte cuvinte, acestea urmăresc să asigure confortul maxim la sfârșitul vieții, dacă este posibil acasă, alături de familie. În țara noastră, asemenea structuri profesionale sunt în etapa de definire și, din păcate, încă nu și-au găsit locul în practica de rutină.

În țările orientale, precum țara noastră, unde încrederea în vindecători este ridicată, căutarea vindecării, adică a eliberării de boală, este foarte intensă. Ați putea crede că aceasta nu dăunează nimănui. Totuși, rudele din acest grup preferă mai frecvent produsele medicinei alternative și îi presează pe medici să ofere mai multe tratamente și strategii orientate spre salvarea pacientului. Observ că, uneori, aceste căutări ale rudelor ajung pe căi greșite și la negustori de speranțe, amintind de zicala „cel lacom îl găsește pe escroc”. În acest proces, ele sacrifică timpul prețios al pacienților pentru tratament excesiv, reacții adverse ale produselor medicinei alternative și o calitate slabă a vieții.

Pentru a preveni asemenea situații nedorite, medicii trebuie să intensifice comunicarea cu pacientul și familia, iar informarea lor detaliată trebuie planificată de la începutul tratamentului. Totodată, este extrem de important ca în clinicile oncologice să existe echipe de îngrijire paliativă special definite și pregătite pentru a sprijini pacienții cu cancer în acest proces. Gestionarea îngrijirii menite să îmbunătățească viața pacienților pentru care chimioterapia nu mai este considerată adecvată și este oprită are cel puțin aceeași valoare ca gestionarea celorlalte tratamente. Sperăm ca și în țara noastră să fie înființate rapid clinici de îngrijire paliativă numite Hospice și să crească numărul lor, asemenea celor din țările dezvoltate.

Să analizăm un studiu realizat în Franța și prezentat la Congresul ESMO 2016 pe această temă;

Acest studiu a investigat motivele care influențează decizia administrării chimioterapiei în ultimele trei luni de viață. Au fost analizate datele a 280.000 de pacienți decedați după diagnosticul și tratamentul cancerului. S-a constatat că %20 dintre pacienți primiseră chimioterapie în ultima lună de viață. Chimioterapia a fost preferată mai ales la bărbați, la tineri și la cei fără alte boli; din perspectiva localizării cancerului, în cancerele capului și gâtului, sânului, plămânului și în cancerele feminine. Totodată, clinicile care aveau o unitate de îngrijire paliativă administrau mai puțină chimioterapie în ultimele luni de viață. Medicii participanți la congres, profund impresionați de aceste date, au subliniat în comun că „obiectivul nostru privind administrarea chimioterapiei în ultima 1 lună de viață ar trebui să fie %0”. Pentru a realiza acest lucru, s-a arătat că discuțiile cu pacienții și familiile lor despre gestionarea sfârșitului vieții trebuie începute mult mai devreme.

Este extrem de surprinzător că, până și într-o țară dezvoltată precum Franța, %20 dintre pacienți primesc chimioterapie în ultima lună de viață.

Presupun că această rată este mai mică în țara noastră și îmi doresc adoptarea unor strategii oncologice care să o reducă mult mai mult. Pentru a dezvolta această strategie, trebuie să ne facem propriile măsurători și să urmăm strategiile corecte.