Sunt imunoterapiile și tratamentele combinate viitorul cancerului pulmonar?

Unele cancere au o relație mai strânsă cu sistemul imunitar, iar acestor tipuri li se spune «cancere imunogene», aceasta fiind denumirea lor. Cele mai cunoscute membre ale grupului erau melanomul malign, un cancer cutanat, și cancerul renal. Cercetările din ultimii ani au arătat însă că și cancerul pulmonar, considerat anterior neimunogen, aparține acestui grup. Medicamentele de imunoterapie de nouă generație, numite «inhibitori ai punctelor de control imun»,oferă căi noi în tratamentul cancerului pulmonar non-microcelular (KHDAK), despre care se credea cândva că are un potențial imunogen slab.

În cancerul pulmonar, stadiul actual al imunoterapiilor, logica imunoterapiei, studiile în curs și direcțiile posibile în domeniu au fost prezentate într-un raport publicat în revista The Oncologist.

- Subiect conex: Imunoterapia și vaccinul împotriva cancerului

La pacienții tratați anterior cu chimioterapie, cu cancer pulmonar avansat, stadiul 4, datele unei serii de studii arată acum că inhibitorii PD-1/PD-L1, nivolumab și pembrolizumab, prelungesc supraviețuirea.

Faptul că numai o parte dintre pacienți obțin rezultate favorabile cu aceste tratamente arată că trebuie să depunem mai mult efort pentru identificarea biomarkerilor care îi disting pe cei ce pot beneficia. Astfel putem proteja pacienții de posibila toxicitate medicamentoasă, adică de reacțiile adverse, și de costurile mari ale medicamentelor.

În raport, cercetătorii au menționat recentul studiu CheckMate-057, în care indicatorii PD-L1 preziceau creșterea supraviețuirii globale prin nivolumab, un inhibitor al punctelor de control, dar au precizat că imunohistochimia biomarkerilor este «incompletă».

PD-L1, o proteină a membranei celulare produsă în diferite celule imunitare și în unele celule canceroase, este o moleculă care suprimă sistemul imunitar. Tumorile numite PD-L1 pozitive sunt cele în care această proteină este produsă în cantitate mare. Molecula este utilizată pentru a reduce la tăcere celulele imunitare. Nu toate tumorile conțin aceeași cantitate de PD-L1. Se știe că tumorile cu mai mult PD-L1 răspund mai bine la inhibitorii punctelor de control imun.

Potrivit cercetătorilor, un alt aspect controversat al indicatorilor PD-L1 este faptul că reprezintă un biomarker care se poate modifica în timp. Cea mai mare controversă privind PD-L1 este însă că nu este binar. În cancerul pulmonar ne-am obișnuit cu biomarkeri binari, despre care este clar dacă sunt prezenți sau absenți. În schimb, pozitivitatea expresiei PD-L1 este mai degrabă o variabilă continuă, astfel că nu știm care este pragul corect. Unele studii consideră drept «pozitivitate reală» valori de peste %1, altele peste %5, iar câteva chiar peste %50 pentru PD-L1.

În studiul menționat, cercetătorii au analizat eficacitatea pembrolizumabului, un inhibitor anti-PD-1, în studiile KEYNOTE-001 și 010 precum și alte studii, inclusiv cel care a cercetat tolerabilitatea durvalumabului, un inhibitor anti-PD-L1. KEYNOTE-024 este studiul care analizează eficacitatea pembrolizumabului pentru tratamentul de primă linie al pacienților cu KHDAK.

Cercetătorii au subliniat și potențialul altor tratamente combinate care asociază inhibitorii PD-L1 cu alți inhibitori ai punctelor de control, puncte de control costimulatoare, molecule imunomodulatoare, chimioterapie, vaccinuri și radiații.

Raportul evidențiază și combinația inhibitorilor PD-1/PD-L1 cu CTLA-4, promițătoare pentru viitor potrivit datelor studiilor clinice timpurii. Rezultatele studiilor aflate în curs, inclusiv CheckMate-026 și KEYNOTE-024, sunt «așteptate cu interes».

Se consideră că, în subgrupuri selectate, precum pacienții cu niveluri mari de PD-L1, inhibitorii PD1 vor deveni standard terapeutic chiar și în prima linie a cancerului pulmonar. Rolul tratamentelor combinate în această situație este o altă problemă importantă.