Tratamentul care încetinește progresia mielomului multiplu

Potrivit rezultatelor unui studiu publicat în New England Journal of Medicine, tratamentul precoce cu lenalidomidă (Revlimid®) și dexametazonă la pacienții cu mielom multiplu cu risc crescut întârzie progresia bolii și prelungește supraviețuirea.

Mielomul multiplu, întâlnit extrem de rar, este un cancer al măduvei osoase. Cauza sa este creșterea necontrolată a plasmocitelor, un tip de globule albe care fac parte din sistemul imunitar. În mod normal, plasmocitele produc imunoglobuline sau anticorpi ai sistemului imunitar. Atunci când plasmocitele se înmulțesc necontrolat și produc cantități excesive dintr-un singur tip de imunoglobulină, se produce o scădere periculoasă a celorlalte imunoglobuline. Aceasta lasă pacientul neprotejat împotriva infecțiilor. În plus, celulele canceroase acumulate în măduva osoasă și în oase pot forma tumori care deteriorează țesutul osos, provocând fragilitate osoasă și fracturi.

Tratamentul standard pentru mielomul multiplu constă în supravegherea pacientului până la apariția simptomelor. Totuși, o asemenea abordare nu ajută prea mult pacienții cu risc crescut care ar putea beneficia de intervenția precoce.

Potrivit rezultatelor studiului publicat în New England Journal of Medicine, tratamentul precoce cu lenalidomidă (Revlimid®) și dexametazonă la pacienții cu mielom multiplu cu risc crescut întârzie progresia bolii și prelungește supraviețuirea.

Lenalidomida, administrată oral sub formă de comprimate, este un medicament care încetinește sau oprește dezvoltarea celulelor canceroase de mielom din măduva osoasă. Utilizarea sa în asociere cu dexametazona (cortizon) la pacienții cu mielom multiplu a fost confirmată de un studiu realizat recent, iar rezultatele au fost comunicate publicului.

Cercetătorii au realizat un studiu cu 119 pacienți cu mielom multiplu cu risc crescut, care s-au prezentat pentru tratament sau supraveghere. Pacienții din grupul de tratament au primit, la intervale de 4 săptămâni, de 9 ori, în zilele 1- 21, zilnic 25 mg de lenalidomidă și, suplimentar, în zilele 1-4 și 12-15, zilnic 20 mg de dexametazonă. Ulterior, timp de 2 ani, la fiecare 28 de zile, în zilele 1-21, au primit zilnic 10 mg de lenalidomidă și au continuat să fie supravegheați. Obiectivul principal al studiului a fost observarea progresiei bolii, iar obiectivele secundare au fost răspunsul la tratament, supraviețuirea globală și siguranța.

După o urmărire medie de 40 de luni, s-a observat o încetinire a progresiei medii a bolii în grupul de tratament față de grupul de supraveghere. Astfel, în timp ce intervalul mediu până la progresia cancerului a fost de 21 de luni la pacienții din grupul de supraveghere, în grupul de tratament nu a fost înregistrată nicio progresie pe durata urmăririi. În plus, supraviețuirea la 3 ani a fost semnificativ mai mare la pacienții tratați (%94) decât la cei supravegheați (%80). În prima etapă a studiului, s-a obținut succes printr-un răspuns parțial sau favorabil la %79 dintre pacienții tratați. În etapa următoare, răspunsul parțial sau favorabil a fost de %90.

În concluzie, tratamentul a fost bine tolerat. Deși la un pacient a fost întâlnită o infecție respiratorie, în ansamblul participanților nu a fost înregistrat niciun efect advers important legat de tratament.

Prin urmare, datele obținute în studiu confirmă că tratamentul administrat precoce pacienților cu mielom multiplu cu risc crescut întârzie progresia bolii și prelungește supraviețuirea. Rezultatele favorabile obținute într-un tip de cancer atât de dificil trebuie considerate un succes și trebuie să deschidă drumul unor cercetări suplimentare.