Tratamentul cu lipitori în 1825 — sugătorii de sânge

Deși practica recoltării de sânge cu lipitori în scop medical există de mii de ani în Europa și Asia, obiectivul său principal a fost legat de unele credințe pe care știința modernă nu le acceptă. De exemplu, în medicina antică, un obiectiv important era echilibrarea celor patru umori principale ale corpului: sângele, flegma, bila și bila neagră. De aceea se considera că lipitorile trebuiau să restabilească echilibrul umorilor prin extragerea sângelui.

În Europa, utilizarea medicală a lipitorilor a atins apogeul în perioada în care medicul francez François Broussais susținea că „aproape toate bolile au la bază inflamația și majoritatea pot fi tratate cu lipitori”. Această perioadă este cunoscută ca epoca broussaisiană. Utilizarea lipitorilor a devenit atât de răspândită încât unii medici comparau această practică cu vampirismul. Folosirea câtorva duzini de lipitori într-o ședință de tratament era obișnuită, iar în Franța, Anglia și Germania erau consumate anual milioane de lipitori.

În 1825, într-un discurs în parlamentul francez, un reprezentant a afirmat că medicii, prin folosirea excesivă a lipitorilor, îi împingeau pe fermieri spre „mormânt” și că lipitorile „vărsaseră mai mult sânge decât mulți dictatori nemiloși”. Atrăgând atenția asupra situației, el a cerut încetarea utilizării medicale excesive a lipitorilor. Acest apel ilustrează cât de periculoase și dăunătoare erau excesele folosirii lipitorilor din acea perioadă.

În Franța, în 1828, se foloseau aproximativ 100 de milioane de lipitori pe an. Cererea depășise oferta, iar prețurile lipitorilor ajunseseră uluitoare. Fermele de lipitori erau peste tot, deoarece lipitorile erau folosite pentru a „vindeca” orice, de la obezitate la tulburări mintale.

Apariția medicinei moderne a pus capăt freneziei vizibile a lipitorilor din epoca broussaisiană. Totuși, începând cu anii 1980, lipitorile medicinale, de exemplu Hirudo medicinalis, au început să fie folosite cu succes după operații reconstructive de chirurgie plastică, precum transplanturile de țesuturi și membre. Lipitorile sunt folosite mai ales pentru ameliorarea congestiei venoase după reatașarea urechilor sau a degetelor. Congestia venoasă apare când sângele se acumulează într-o zonă înainte ca vasele să aibă șansa de a se reface.

Gura lipitorii este aplicată pe piele, ceea ce determină eliberarea anticoagulantelor din salivă, de exemplu hirudina, a vasodilatatoarelor (substanțe care dilată vasele de sânge) și a substanțelor anestezice. Lipitoarea extrage aproximativ cinci mililitri de sânge, echivalentul unei lingurițe, iar după îndepărtarea sa sângele continuă să curgă în mod benefic câteva zile. Astfel sunt reduse acumularea de sânge și presiunea, oferind timp procesului de refacere a vaselor.

Descrierea imaginii articolului: Un bărbat îi aplică altui bărbat un tratament cu lipitori

Personalități istorice menționate în articol: François-Joseph-Victor Broussais (1772–1838), John Brown (1810–1882)

• Subiectul anterior: Ligatura aortei abdominale în 1817 — legarea vasului abdominal
• Subiectul următor: Transfuzia de sânge în 1829 — lupta împotriva pierderii de sânge