Un progres remarcabil pentru înțelegerea și tratarea mai reușită a cancerului de prostată: reclasificarea cancerului de prostată prin analiză genetică

Am început să utilizăm frecvent analizele genetice în tratamentul cancerelor pulmonar, mamar și al intestinului gros și să stabilim deciziile terapeutice după profilurile genetice ale cancerului. Astfel pot deveni posibile tratamente personalizate și țintite pentru fiecare pacient, pe baza caracteristicilor genetice ale tumorii. Însă până acum nu existau teste genetice utilizate practic pentru tratamentul cancerului de prostată.

S-a constatat că acest cancer, al doilea cel mai frecvent la bărbați în țara noastră după cancerul pulmonar, are 5 tipuri diferite. Potrivit studiului ale cărui rezultate au fost anunțate săptămâna trecută în EBioMedicine, constatările ar putea schimba considerabil perspectiva și abordările noastre terapeutice asupra cancerului de prostată.

Există sute de tipuri de cancer, iar fiecare are la rândul său subtipuri diferite. Scopul oamenilor de știință este identificarea subgrupurilor fiecărui tip fără creșterea complexității și clasificarea lor după evoluția bolii (prognostic) și răspunsurile la tratament. De exemplu, unele cancere de prostată cresc foarte rapid și se răspândesc la alte organe (metastazează), în timp ce altele cresc și se răspândesc lent.

Până acum analizam cancerul de prostată precoce în 3 grupe, cu risc scăzut, intermediar și ridicat, stabilind abordarea terapeutică în funcție de acestea și ținând cont și de vârstă, starea generală și extinderea regională. Calculul riscului se bazează pe agresivitatea cancerului (scor Gleson), stadiu și valoarea PSA. Deoarece riscul de recidivă este ridicat în grupa de risc înalt, preferăm tratamente agresive precum chirurgia, radioterapia și chiar chimioterapia, al cărei beneficiu precoce în cancerul de prostată a fost demonstrat recent. Noul studiu de analiză genetică prezintă însă cancerul de prostată ca o boală cu 5 tipuri diferite, fiecare cu caracteristici genetice și clinice proprii, definind mai clar subtipurile cu cea mai mare probabilitate de recidivă.

În studiu au fost analizate profilurile genetice tumorale a 259 de bărbați cu cancer de prostată nemetastatic și au fost identificate 100 de gene-cheie. Pe baza acestui set de 100 de gene-cheie, cancerele de prostată au fost împărțite în 5 clase. Fiecare clasă a fost numită, de la 1 la 5, iCluster , iar grupele iCluster 1 și 3, cu cele mai multe modificări genetice, au fost identificate drept clasele cu cel mai mare risc de recidivă după operație. Clasificarea genetică a fost mai eficientă pentru estimarea probabilității recidivei decât ceilalți markeri utilizați până acum (scorul Gleason, nivelurile PSA, extinderea dincolo de capsula prostatei și marginea chirurgicală pozitivă). Astfel, se prevede că viitoarele recidive ale cancerului de prostată vor fi anticipate mai precis.

În concluzie; una dintre cele mai importante probleme în tratamentul cancerului de prostată este imposibilitatea de a anticipa clar la cine va recidiva boala folosind metodele actuale. Acest studiu a arătat pentru prima dată că analiza genetică poate contribui semnificativ în acest sens. Credem că pe viitor, pornind de la aceste informații, va fi mult mai ușor să stabilim tratamentul cel mai potrivit pentru fiecare pacient.