Vorasidenib – FDA aprobă prima terapie țintită pentru glioame, tumori cerebrale

La 6 august 2024, FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA) a aprobat, pentru tratamentul glioamelor difuze cu anumite mutații ale izocitrat dehidrogenazei (IDH), medicamentul vorasidenib (Voranigo, Servier). Este prima terapie țintită aprobată pentru tumorile cerebrale cu mutații IDH, ceea ce reprezintă un progres important.

Vorasidenib va fi utilizat după intervenția chirurgicală la adulți și la copii de 12 ani și peste, cu mutații IDH1 sau IDH2, pentru tratamentul astrocitomului sau oligodendrogliomului de grad 2 . Potrivit FDA, intervenția chirurgicală include biopsia, rezecția subtotală sau rezecția totală.

Mutațiile IDH1 se întâlnesc în aproximativ 80% dintre glioamele de grad 2, în timp ce mutațiile IDH2 sunt mai rare, fiind identificate în aproximativ 4%.

Tratamentul cu vorasidenib aprobat de FDA nu include glioamele de grad IV, cunoscute sub numele de glioblastom multiform (GBM).

Tumorile cerebrale și glioamele: informații generale

În Turcia, tumorile cerebrale ocupă locul 12 între cele mai frecvente tipuri de cancer, cu peste 6 mii de cazuri noi anual. Dintre aceste tumori, 30-35% sunt glioame. Glioamele sunt tumori cerebrale care provin din celulele țesutului de susținere al creierului. Pot apărea la orice vârstă, dar sunt întâlnite mai ales la adulți. Simptomele și răspunsul la tratament pot varia mult. Abordările standard includ, în general, operația, radioterapia și chimioterapia.

Glioamele provin din celulele gliale ale creierului și se împart în subtipuri în funcție de tipul celular, localizare și ritmul de creștere. Iată tipurile de glioame și caracteristicile lor generale:

1. Astrocitoame

Astrocitoamele provin din celule gliale în formă de stea, numite astrocite. Se împart în două grupe principale: de grad scăzut (benigne) și de grad înalt (maligne):

• Grad I (astrocitom pilocitic): Apare de obicei la copii. Crește lent și poate fi, în general, îndepărtat complet chirurgical.
• Grad II (astrocitom difuz): Crește lent, dar se poate transforma în timp într-o tumoră de grad înalt.
• Grad III (astrocitom anaplazic): Crește mai repede și este agresiv. Se tratează prin operație, radioterapie și chimioterapie.
• Grad IV (glioblastom multiform – GBM): Este tipul cel mai agresiv și mai frecvent. Crește rapid și se extinde în țesutul cerebral din jur.

2. Oligodendroglioame

Oligodendroglioamele provin din celule numite oligodendrocite. Acestea produc teaca de mielină din jurul celulelor nervoase. Există două tipuri principale:

• Grad II (oligodendrogliom): Crește lent și are un prognostic mai bun.
• Grad III (oligodendrogliom anaplazic): Este mai agresiv și crește mai repede. Tratamentul include, de obicei, operația, radioterapia și chimioterapia.

3. Ependimoame

Ependimoamele provin din celulele ependimare care căptușesc cavitățile creierului și măduvei spinării. Pot apărea la diferite vârste:

• Grad I (subependimom): Crește lent și este, de obicei, benign.
• Grad II (ependimom): Este de grad intermediar și poate răspunde la tratament.
• Grad III (ependimom anaplazic): Este mai agresiv și poate pune probleme de tratament.

4. Glioame mixte

Aceste tumori provin atât din astrocite, cât și din oligodendrocite. Sunt numite și tumori hibride, iar abordarea terapeutică este stabilită în funcție de tipul celular predominant.

Clasificarea glioamelor pe grade

Glioamele sunt clasificate pe grade de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), iar gradele indică viteza de creștere și de extindere a tumorii:

• Grad I (grad scăzut): Crește lent și are limite bine definite. Îndepărtarea chirurgicală este, de obicei, ușoară.
• Grad II (grad scăzut): Crește mai lent, dar se poate transforma în timp într-o tumoră de grad mai înalt.
• Grad III (grad înalt): Crește mai repede și se extinde în țesutul cerebral din jur.
• Grad IV (grad înalt – glioblastom): Este tipul de tumoră cel mai agresiv, cu cea mai rapidă creștere. Se extinde rapid în țesuturile din jur și este rezistent la tratament.

Aceste informații arată cât de diverse și complexe sunt glioamele. Fiecare tip poate necesita abordări terapeutice diferite și poate avea o evoluție diferită, astfel încât planurile de tratament personalizate sunt foarte importante.

Cum acționează vorasidenib?

Vorasidenib este un inhibitor dual al enzimelor IDH1 și IDH2. Aceste enzime transformă izocitratul, un metabolit care ajută la producerea energiei în organism, în alfa-cetoglutarat (α-KG). În unele celule canceroase, însă, enzimele pot suferi mutații și pot produce 2-hidroxiglutarat (2-HG) în loc de α-KG, provocând creșterea și diviziunea necontrolată a celulelor. Inhibând activitatea enzimelor mutante, vorasidenib reduce producția de 2-HG și poate astfel opri creșterea și diviziunea celulelor canceroase.

Aprobarea FDA bazată pe studiul INDIGO

Aprobarea se bazează pe rezultatele studiului esențial de fază 3 INDIGO, care a furnizat dovezi despre eficacitatea și siguranța vorasidenibului. În studiu, 331 de pacienți au fost repartizați aleatoriu pentru a primi zilnic vorasidenib 40 mg (168 de pacienți) sau placebo (163 de pacienți).

• După o urmărire mediană de 14,2 luni, supraviețuirea fără progresie (PFS) la pacienții care au primit vorasidenib a fost de două ori mai lungă decât la cei care au primit placebo: 27,7 luni, față de 11,1 luni (HR pentru progresia bolii sau deces, 0,39).
• Vorasidenib a prelungit semnificativ și timpul până la următoarea intervenție (mediana neatinsă față de 17,8 luni, HR, 0,26).

Reacții adverse

Reacțiile adverse de grad 3 sau mai mare au apărut la 22,8% dintre pacienții care au primit vorasidenib, față de 13,5% în grupul placebo. Creșterea alanin aminotransferazei de grad 3 sau mai mare a fost de 9,6% în grupul cu vorasidenib, comparativ cu 0% în grupul placebo. Cele mai frecvente reacții adverse ale vorasidenibului includ oboseală, dureri de cap, COVID-19, dureri musculoscheletale, diaree, greață și convulsii.

Doza

La adulți, doza recomandată de vorasidenib este de 40 mg o dată pe zi, până la progresia bolii sau apariția unei toxicități inacceptabile. La copiii de 12 ani și peste, doza zilnică recomandată este de 40 mg pentru cei cu greutate ≥ 40 kg și de 20 mg pentru cei cu greutate < 40 kg.