Analize de sânge pentru cancer

Una dintre cele mai frecvente întrebări întâlnite de oncologi, interniști și medici de familie este: „Poate fi depistat cancerul printr-o analiză de sânge?”. Chiar și mulți medici nu cunosc suficient acest subiect și încearcă să testeze în sânge anumiți markeri / indicatori biologici asociați cancerului sub denumirea de „control general” sau „check-up”. Utilizarea necorespunzătoare a acestor analize de sânge provoacă anxietate inutilă persoanelor care le efectuează și o povară importantă pentru sistemul de sănătate. În plus, efectuarea la întâmplare a acestor analize poate duce la omiterea screeningurilor oncologice care ar trebui într-adevăr realizate.
Ce trebuie să știți
- Hemoglobina, trombocitele, calcemia serică, testele funcției hepatice și markerii inflamatori precum proteina C reactivă (CRP) și viteza de sedimentare a eritrocitelor pot fi utilizați în asistența primară (la nivelul medicului de familie) ca analize de sânge de triaj și pot oferi indicii despre cancer la pacienții cu manifestări nespecifice unei anumite boli.
- Testele de triaj nu au caracteristicile de performanță ale testelor de „excludere / eliminare a diagnosticului”.
- Dovezile științifice susțin utilizarea în asistența primară a unui număr mic de markeri ai cancerului, precum CA125 și PSA, markeri (biomarkeri)care trebuie folosiți în anumite situații de suspiciune, și nu ca teste de screening oncologic pe care toată lumea ar trebui să le efectueze la anumite vârste.
Un caz ilustrativ: Un bărbat de 61 de ani se prezintă la medicul său generalist pentru dureri de spate de o lună. Are hipertensiune arterială, nu a fumat niciodată și raportează de câteva luni oboseală . Durerea îl ține treaz noaptea. Nu a slăbit. Examenul clinic este normal. Cancerul pancreatic, mielomul multiplu, cancerul de prostată sau orice cancer metastatic se numără printre cauzele potențiale, gama diagnosticului diferențial pentru acest pacient fiind foarte largă.
Identificarea cancerului poate fi dificilă deoarece majoritatea simptomelor frecvente sunt nespecifice (nu sunt caracteristice unei anumite afecțiuni) și cu risc scăzut, iar cele mai cunoscute semne de alarmă ale canceruluiau, pentru un posibil cancer subiacent, valori predictive pozitive relativ scăzute .
Valoarea predictivă pozitivă
Valoarea predictivă pozitivă (VPP) este unul dintre termenii frecvent utilizați în informatica medicală. Ea exprimă câte dintre rezultatele pozitive ale unui test sunt cu adevărat pozitive . Cu alte cuvinte, este probabilitatea ca o persoană cu rezultat pozitiv la test să fie într-adevăr bolnavă în populația respectivă. Exprimarea prin formulă este următoarea: raportul dintre rezultatele adevărat pozitive și suma rezultatelor adevărat pozitive și fals pozitive.
De exemplu, scăderea în greutate are o valoare predictivă pozitivă (VPP) de doar % 0 - 3.3 pentru un cancer subiacent, în timp ce sângerarea rectală are o VPP de % 2.2 - 15.8. Markerii / biomarkerii cancerului utilizați în spitale au valori predictive pozitive scăzute și rate mari de rezultate fals pozitive atunci când sunt aplicați în asistența primară; adică au o capacitate redusă de a prezice situația reală și o probabilitate mare de a induce în eroare. Identificarea pacienților la care simptomele neclare pot fi provocate de cancer, în locul unor boli benigne, este de aceea o dificultate pentru medicii din asistența primară.
În timp ce investigațiile suplimentare și diagnosticul se desfășoară de obicei în centre medicale secundare și terțiare, prima suspiciune de cancer apare în asistența primară. Pacienții ale căror simptome reprezintă un risc de cancer de aproximativ ≥ % 3 sunt de obicei trimiși la nivelul superior pentru investigații urgente. Persoanele cu un risc estimat < % 3 pot rămâne în asistența primară pentru investigarea riscului și efectuarea testelor de triaj. Testele de triaj pot oferi indicii pentru identificarea pacienților care necesită trimitere și pot indica, în esență, localizarea unui cancer subiacent. Acest lucru este util mai ales atunci când simptomele neclare ale pacientului sugerează mai multe tipuri diferite de cancer și pot ghida decizia privind necesitatea unor investigații suplimentare.
Acest articol discută analizele de sânge efectuate în asistența primară pentru identificarea sau clasificarea riscului unui posibil cancer și prezintă dovezi despre utilizarea lor la pacienții cu semne și simptome. Mai întâi abordăm testele care nu sunt specifice unui anumit tip de cancer, dar care îi pot ajuta pe furnizorii de asistență medicală primară să identifice riscul oncologic. Apoi discutăm markerii specifici anumitor tipuri de cancer. Testele de screening oncologic de rutină, pe care toată lumea ar trebui să le efectueze la anumite vârste pentru diagnostic precoce, nu fac obiectul acestui articol.
Analize de sânge nespecifice unei anumite afecțiuni sau indicii pentru cancer
Unele teste nespecifice (care nu sunt caracteristice unei anumite afecțiuni), frecvent utilizate în asistența primară, pot oferi „indicii” despre un posibil cancer. Testele cu VPP >% 1 pentru cancer, de exemplu hemoglobina, numărul de trombocite, calcemia serică, testele funcției hepatice și markerii inflamatori precum proteina C reactivă (CRP) și viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH) sunt rezumate în imagineade mai jos. În aceeași infografie sunt raportate VPP <% 1 pentru unele cancere subiacente. Aceste analize de sânge nu ar trebui măsurate de rutină, dar ar trebui luate în considerare la pacienții cu risc scăzut, fără simptome cu risc înalt precum scăderea inexplicabilă în greutate sau oboseala persistentă. Rareori, hemoleucograma poate identifica un cancer hematologic (leucemie, limfom), însă un „test pozitiv” oferă o explicație mai probabilă pentru prezența cancerului.
Deși și bolile necanceroase provoacă frecvent rezultate anormale, pot fi necesare investigații suplimentare sau trimiterea la specialist pentru a exclude diagnosticul de cancer. Un rezultat „negativ” nu arată cu certitudine că nu există cancer; adică, dacă rezultatele acestor teste sunt normale, cancerul poate fi încă prezent. Niciunul dintre aceste teste nu are o sensibilitate suficientă pentru a funcționa ca test de excludere / eliminare a diagnosticului ; singura excepție este viteza de sedimentare, care poate fi utilizată ca regulă simplă pentru diagnosticul mielomului. Dacă viteza de sedimentare sau vâscozitatea (fluiditatea) plasmei sanguine este normală, excludem diagnosticul de mielom.
În contextul simptomelor cu risc scăzut, testele negative oferă o oarecare siguranță. Totuși, dacă simptomele persistă sau se modifică, sunt necesare investigații suplimentare. În mod ideal, justificarea și consecințele unui rezultat negativ sau pozitiv trebuie discutate înainte de efectuarea acestor teste, pentru a permite luarea deciziilor împreună cu pacienții.
Markeri oncologici specifici (caracteristici unei anumite afecțiuni)
Numărul biomarkerilor cancerului utilizați în asistența medicală secundară și terțiară crește, însă de la sinteza publicată de Sturgeon și colegii săi în 2009 nu a fost identificat niciun marker sanguin nou utilizabil în asistența primară (cei existenți fuseseră rezumați în TABEL). Dorim să subliniem din nou că aceste teste nu reprezintă un screening oncologic și trebuie efectuate la pacienții cu anumite simptome. Chiar și markerii oncologici bine cunoscuți, precum antigenul specific prostatic (PSA) și antigenul canceros 125 (CA 125), au o bază limitată de dovezi în asistența primară. De exemplu, în cazul PSA, unul din fiecare 14 bărbați cu vârsta între 70-79 de ani are cancer de prostată, iar la o parte dintre aceștia cancerul nu va reprezenta o problemă clinică gravă. De aceea, valoarea predictivă pozitivă a unui test PSA pozitiv nu se transformă neapărat într-un beneficiu clinic.
Concluzie
Continuarea cazului ilustrativ: Medicul de familie era îngrijorat de prezența durerii nocturne și a oboselii, care, împreună cu vârsta pacientului, creșteau probabilitatea unui cancer subiacent. De aceea, l-a trimis pentru primele analize de sânge, care includeau hemoleucograma, testele funcției hepatice, calcemia serică și viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH). Rezultatele au fost semnificative printr-un număr ușor crescut de trombocite (495 de mii / milimetru cub) și o VSH moderat crescută (34 mm / s). Din acest motiv s-au efectuat alte analize de sânge specifice, inclusiv electroforeza serică și proteina Bence Jones. În final au fost detectate imunoglobuline monoclonale, care sugerau mielom multiplu. Pacientul a fost trimis de urgență la o clinică oncologică.
Viitorul markerilor oncologici
Sunt cercetați numeroși biomarkeri oncologici, în special pentru cancere precum cel pancreatic și ovarian, considerate greu de depistat precoce . Totuși, numărul studiilor care testează clinic biomarkerii oncologici candidați este mic. Pentru evaluarea unui posibil marker diagnostic al cancerului, cercetările viitoare ar trebui să urmărească stabilirea modului optim de utilizare a acestor teste, creșterea acceptabilității pentru medici și pacienți, reducerea ratelor de rezultate fals pozitive și măsurarea aspectelor economice.
O metodă mai promițătoare decât markerii sanguini pentru diagnosticarea precoce a cancerului este reprezentată de biopsiile lichide, care caută în sânge celule tumorale sau fragmente ale celulelor tumorale (precum ADN-ul).
*
Surse
Blood markers for cancer.
BMJ 2019. 14 October 2019.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.