Care este diferența dintre leucemie și limfom?

Cancerele pot afecta orice parte a corpului, inclusiv sângele. Leucemia și limfomul fac parte din cancerele hematologice (cu origine în sânge și măduva osoasă). Diferența principală este că leucemia afectează sângele și măduva osoasă, în timp ce limfomul afectează ganglionii limfatici.

Deși există asemănări între cele două cancere, originea, cauzele, simptomele, tratamentele și ratele de supraviețuire sunt diferite.

În acest articol vom analiza diferențele și asemănările dintre leucemie și limfom.

Figura 1: Diferențele dintre leucemii și limfoame în funcție de regiunile de origine

Ce sunt leucemia și limfomul?

Leucemia și limfomul sunt două tipuri de cancer al sângelui. Ambele cancere afectează, de obicei, leucocitele (globulele albe).

Ce este leucemia?

Leucemia apare când măduva osoasă produce un număr mare de globule albe anormale. Are numeroase subtipuri, în funcție de tipul de celule afectate; unele progresează lent, în timp ce altele pot progresa mai repede.

Leucemia este tratată, de obicei, prin scheme intensive de chimioterapie care necesită perioade lungi de repaus.

Dacă o persoană are leucemie, globulele sale albe anormale nu mor la momentul la care ar trebui în mod normal. În loc să moară, se înmulțesc rapid, reducând astfel spațiul pentru globulele roșii care transportă oxigenul în organism.

Figura 2: Tipurile și originea celulelor sanguine

Există 4 tipuri principale de leucemie, clasificate în funcție de viteza de creștere și de locul din organism unde încep.

Care sunt tipurile de leucemie?

• Leucemie limfocitară acută
• Leucemie limfocitară cronică
• Leucemie mieloidă acută
• Leucemie mieloidă cronică

Ce este limfomul?

Limfomul începe în ganglionii limfatici ai sistemului imunitar și afectează limfocitele, un tip de leucocite. Există două tipuri principale de limfocite: celule B și celule T.

Cele două tipuri principale de limfom sunt:

1. Un tip care conține o celulă B anormală numită celulă Reed-Sterberg: limfomul Hodgkin.
2. Un tip care poate începe din celule B sau celule T: limfomul non-Hodgkin.

Aceste tipuri sunt legate de originea celulei canceroase și de viteza de răspândire.

Tipul de limfom al persoanei influențează simptomele și determină, de asemenea, opțiunile de tratament.

Cât de frecvente sunt leucemia și limfomul?

Limfomul este puțin mai frecvent decât leucemia.

În țara noastră sunt disponibile statistici detaliate despre limfomul non-Hodgkin dintre tipurile de leucemie și limfom. Limfomul non-Hodgkin este al 7-lea cel mai frecvent tip de cancer la bărbați, fiind diagnosticați anual aproximativ 5500 de bărbați. La femeile din țara noastră, limfomul non-Hodgkin este al 8-lea cel mai frecvent tip de cancer, cu aproximativ 4100 de femei diagnosticate anual.

Potrivit statisticilor din SUA, pentru anul 2018 s-au estimat 60,300 de diagnostice noi de leucemie și 83,180 de limfom.

Atât leucemia, cât și limfomul sunt mai frecvente la bărbați decât la femei. Se estimează că limfomul are o rată de supraviețuire mai mare decât leucemia.

Simptomele leucemiei și limfomului

Simptomele leucemiei:

• Ganglioni limfatici măriți
• Dificultate de respirație
• Oboseală
• Febră
• Sângerare nazală sau gingivală
• Epuizare, amețeală
• Infecții cronice sau care nu se vindecă
• Piele care se învinețește ușor
• Lipsa poftei de mâncare
• Abdomen umflat
• Scădere involuntară în greutate
• Pete de culoarea ruginii pe piele
• Durere sau sensibilitate osoasă
• Mai ales noaptea, transpirație excesivă.

- Pot slăbiciunea și oboseala să fie primul semn de cancer?

Simptomele limfomului diferă în funcție de tip. De exemplu:

Simptomele limfomului Hodgkin:

• Nodul sub piele, de obicei în regiunea inghinală, gât sau axilă
• Febră
• Scădere involuntară în greutate
• Oboseală, slăbiciune
• Transpirații nocturne abundente
• Lipsa poftei de mâncare
• Tuse sau dificultate de respirație
• Mâncărime intensă.

Simptomele limfomului non-Hodgkin:

• Abdomen umflat
• Senzație de sațietate după o cantitate mică de mâncare
• Febră
• Ganglioni limfatici măriți
• Oboseală, slăbiciune
• Dificultate de respirație
• Tuse
• Senzație de presiune și durere în piept
• Scădere în greutate
• Transpirație și frisoane

Cauzele și originea leucemiei și limfomului

Leucemia și limfomul, două afecțiuni diferite, apar din cauza problemelor legate de globulele albe ale organismului.

Leucemia apare ca urmare a producerii unui număr mare de globule albe de către măduva osoasă. Aceste globule albe nu mor conform ciclului normal. În schimb, se înmulțesc continuu și lasă alte celule fără spațiu.

În alte situații, leucemia începe în ganglionii limfatici. Ganglionii limfatici au rolul de a combate infecțiile, ajutând sistemul imunitar. În mod similar, limfomul începe de obicei în ganglionii limfatici și în alte țesuturi limfatice.

Toți ganglionii limfatici sunt conectați între ei. Limfomul Hodgkin se răspândește de la un ganglion limfatic la altul.

Dacă persoana are limfom non-Hodgkin, cancerul se poate răspândi într-un mod mai dispersat.

În ambele tipuri, cancerul se poate răspândi în măduva osoasă, plămâni sau ficat.

Ce factori cresc riscul leucemiei și limfomului?

Leucemia cronică este frecventă la adulți. În schimb, copiii au o probabilitate mai mare de a fi diagnosticați cu leucemie acută. De fapt, leucemia acută este cel mai frecvent tip de cancer la copii.

Oricine poate dezvolta leucemie; printre factorii de risc se numără:

• Tulburări genetice
• Antecedente familiale 
• Expunerea la anumite substanțe chimice
• Radioterapie sau chimioterapie anterioară 
• Fumatul.

Limfomul poate apărea la orice vârstă. Limfomul Hodgkin apare de obicei între 15-40 de ani sau după 50 de ani. Limfomul non-Hodgkin poate apărea aproape la orice vârstă, dar este mai frecvent la adulți.

Printre factorii de risc pentru limfomul Hodgkin se numără:

• Antecedente familiale
• Sistem imunitar slăbit
• Infecție anterioară cu virusul Epstein-Barr (EBV) 
• Infecția cu HIV. Printre factorii de risc pentru limfomul non-Hodgkin se numără: 
• Sistem imunitar slăbit
• Expunere la substanțe chimice
• Infecție cronică cu Helicobacter pylori 
• Radioterapie sau chimioterapie anterioară 
• Bolile autoimune.

Notă: Prezența unui factor de risc asociat unui cancer nu înseamnă că veți dezvolta neapărat acel cancer. În mod similar, absența factorilor de risc nu înseamnă că nu veți dezvolta acel cancer. Factorii de risc sunt lucruri care cresc probabilitatea apariției bolilor pentru care sunt definiți.

Cum se diagnostichează leucemia și limfomul?

Diagnosticul leucemiei și cel al limfomului diferă, dar ambele necesită istoricul pacientului și examinare individuală.

Pentru diagnosticul leucemiei, medicul efectuează analize de sânge pentru a măsura valorile anormale. Se efectuează și biopsie de măduvă osoasă.

Biopsia de măduvă osoasă nu necesită, de obicei, internarea pacientului. Înainte de prelevarea probei, medicul aplică anestezie locală. În unele situații, medicul poate solicita testare cromozomială, radiografie sau tomografie.

Dacă medicul consideră că pacientul are limfom, ganglionul limfatic afectat este îndepărtat și trimis pentru examinare anatomopatologică. Procedura poate necesita anestezie generală, dar medicul poate utiliza și anestezie locală.

Cum se tratează leucemia și limfomul?

Leucemia este tratată, de obicei, prin scheme intensive de chimioterapie care necesită perioade lungi de repaus.

Leucemia și limfomul sunt boli care necesită abordări terapeutice diferite. Tipul leucemiei sau limfomului influențează și el tratamentul cancerului.

Leucemiile cronice nu necesită intervenție urgentă. Medicii pot urmări evoluția leucemiei cronice. Această abordare este frecventă în leucemia limfocitară cronică.

Tratamentele leucemiei includ:

• Chimioterapie
• Transplant de celule stem
• Terapie țintită 
• Terapie biologică
• Poate fi utilizată radioterapia.

În stadiu incipient, limfomul Hodgkin este mai ușor de tratat decât cel non-Hodgkin.

Tratamentele limfoamelor Hodgkin și non-Hodgkin pot include:

• Radioterapie 
• Chimioterapie
• Medicamente care împiedică creșterea celulelor anormale 
• Terapie țintită
• Imunoterapie 
• Chimioterapie în doză mare și transplant de celule stem
• Operație (rar).

Concluzie

Rata de supraviețuire la 5 ani se referă la persoanele care trăiesc cel puțin 5 ani după diagnostic. Ratele de supraviețuire diferă în funcție de stadiul și tipul cancerului.

Leucemiile și limfoamele se numără printre tipurile de cancer în care oncologia progresează cel mai rapid și oferă cele mai eficiente tratamente. Potrivit Societății Americane de Cancer, rata de supraviețuire la 5 ani pentru cei diagnosticați cu limfom Hodgkin este de 86%. Pentru non-Hodgkin este de 70%. Potrivit Institutului Național al Cancerului din SUA, între 2008-2014 supraviețuirea la 5 ani pentru leucemie a fost de 61%.

Pentru leucemie și limfom nu există în prezent un test de screening oncologic recomandat la nivel populațional. Unele tipuri de leucemie și limfom progresează foarte lent — acestea sunt numite cu evoluție indolentă. Tipurile cu evoluție lentă pot fi mai ușor de observat. Dacă un cancer este identificat precoce, în general poate fi tratat mai ușor. Pe lângă starea generală de sănătate, tratamentul precoce influențează pozitiv perspectiva persoanei.

*

- Tragedie, perseverență și noroc – povestea tratamentului CAR-T

- Medicamentul viu, terapia celulară CAR-T Kymriah, a primit aprobarea FDA pentru limfom