Apendicectomia în 1848 — îndepărtarea apendicelui

Jurnalista medicală Naomi Craft scrie: 

"Deși apendicita a fost descrisă pentru prima dată în secolul 16, la autopsie, medicii au învățat abia după două secole să o diagnosticheze corect la un pacient viu. Tratamentele variau de la lipitori, sângerare terapeutică și clisme până la călărie continuă sau așezarea unui cățeluș abia omorât pe pacient. Nu este surprinzător că, în asemenea condiții, pacienții mureau adesea."

• Apendicele este un tub închis, asemănător unui vierme, situat în partea dreaptă inferioară a intestinului gros, în apropierea joncțiunii cu intestinul subțire. 
• Apendicita este inflamația apendicelui și provoacă durere abdominală severă. Netratată, poate duce la ruperea apendicelui, răspândirea infecției și deces. 
• Apendicectomia este îndepărtarea chirurgicală a apendicelui, efectuată de obicei pentru tratarea apendicitei. 

Apendicita poate apărea când un blocaj în interiorul apendicelui duce la acumularea mucusului. Pe lângă durerea din partea dreaptă inferioară a corpului, pacientul poate avea un număr crescut de leucocite în sânge.

Premiere istorice în apendicectomie

• În 1735, chirurgul francez Claudius Aymand a efectuat, la un copil de 11 ani cu hernie inghinală, prima apendicectomie reușită consemnată. În timpul operației, când copilul era complet treaz, Aymand a observat apendicele inflamat. Copilul s-a vindecat complet după intervenție. 
• Chirurgul britanic Henry Hancock este considerat primul care a intervenit intenționat la un pacient cu apendicită și a îndepărtat cu succes apendicele. 
• În 1848, în timpul operației efectuate unei femei de 30 de ani, a folosit anestezie cu cloroform și a recomandat intervenția chirurgicală pentru cazurile de apendicită în stadiu precoce. 
• În 1961, un chirurg sovietic aflat în Antarctica a fost nevoit să își îndepărteze propriul apendice.

Astăzi, apendicele poate fi îndepărtat printr-o incizie în peretele abdominal sau laparoscopic, folosind un tub subțire introdus prin orificii mici. Se consideră că poate adăposti bacterii utile pentru funcționarea intestinului gros. Conține și celule limfoide care combat infecțiile, ceea ce sugerează un posibil rol în sistemul imunitar.

Descrierea imaginii articolului: În stânga, un desen care ilustrează prima operație de apendicită din istorie; în dreapta, Leonid Rogozov, de 27 de ani, care și-a îndepărtat apendicele folosind o oglindă așezată în fața sa

Personalitățile istorice menționate în articol: Claudius Aymand (1660–1740), Henry Hancock (1809–1880)

• Subiectul anterior: Rutina de spălare a mâinilor a lui Semmelweis în 1847 — salvează vieți
• Subiectul următor: Oftalmoscopul în 1850 — o poartă spre universul ochiului