„Bomba cu cobalt”: sursa de fascicul care a înlocuit radiul și zgomotul din numele ei (1951-1954)

„Bomba cu cobalt”: sursa de fascicul care a înlocuit radiul și zgomotul din numele ei (1951-1954)

Un fizician, un atelier de mașini

Harold Johns a început în 1945 la Universitatea din Saskatchewan ca primul fizician de cancer cu normă întreagă din Canada (după Encyclopedia of Saskatchewan). Universitatea își tratase prima pacientă cu betatronul în 1949 (29 martie 1949); ideea cobaltului s-a adăugat în acești ani. Se spune că Johns a aflat de sursa de cobalt-60 la Laboratorul Chalk River în 1946; o altă sursă consemnează că în iulie 1949 a cerut circa 1.000 de curie de cobalt-60.

Cobaltul-60 se obținea prin iradierea cu neutroni a cobaltului-59 natural în reactorul NRX de la Chalk River. Corpul aparatului l-a construit John MacKay de la firma Acme Machine and Electric din Saskatoon. Sylvia Fedoruk a făcut calibrarea care a făcut doza aparatului calculabilă înainte ca vreun pacient să fie iradiat.

Aceeași toamnă, două orașe

În aceeași toamnă se pregătea în Ontario un alt aparat. Potrivit articolului din Western News, sursa de cobalt-60 a fost instalată pe 16 octombrie 1951 la spitalul de pe South Street din London (azi parte din London Health Sciences Centre); personalul Consiliului Național de Cercetare calibrase sursa în prealabil. Primul tratament de cancer a avut loc pe 27 octombrie 1951, sub conducerea clinică a lui Ivan Smith. Acest aparat a fost lucrarea Atomic Energy of Canada Ltd. și a Eldorado Mining Company și, potrivit aceluiași articol, era numit „bomba cu cobalt Eldorado”.

De aici vine prima întrebare despre „primul”: primul tratament cu cobalt-60 a avut loc la London pe 27 octombrie, la Saskatoon pe 8 noiembrie. Universitatea din Saskatchewan, la rândul ei, își prezintă aparatul drept „primul aparat cu cobalt-60 calibrat din lume”. Western News îl numește pe Johns „inventatorul” aparatelor cu cobalt, notând totodată că primul tratament de la Saskatoon a venit după cel de la London. De aceea limitez afirmațiile despre „primul”: primul tratament consemnat este la London, pretenția primului aparat calibrat timp de unsprezece săptămâni este la Saskatoon. Cum se raportau cele două grupuri este de asemenea povestit diferit în surse; detaliul e în caseta de verificare a faptelor.

Disputa din presă e și ea consemnată. Saskatoon Star-Phoenix a răspuns pretenției London Free Press despre „prima bombă cu cobalt din lume” cu un editorial intitulat „The Cobalt ‘Bomb’”. Data editorialului se contrazice în aceeași sursă (7 martie și 7 noiembrie 1951); fiindcă aparatele au fost instalate între august și octombrie 1951, cred că nu putea fi martie și că a fost noiembrie.

Tumora în loc de piele

Problema aparatelor cu radiu este rezumată în articolul din Nature din 1951 al lui Johns și al echipei sale: sursele mici de radiu dau puțină radiație; pentru o rată de doză adecvată sursa trebuie apropiată la câțiva centimetri de tumoră, iar atunci pielea primește mai multă doză decât tumora, iar doza scade abrupt cu adâncimea. Același articol poartă titlul „1,000-curie cobalt-60 units”. O sursă puternică, cu energie mare, poate fi pusă departe de pacient; doza ajunge adânc, iar pielea este relativ cruțată. Acest detaliu despre cruțare îl iau dintr-o legendă foto din revista Universității din Toronto și din fizica generală a radiațiilor; corpul articolului original nu l-am citit.

Cobaltul-60 emite doi fotoni gama (1,17 și 1,33 MeV; în medie circa 1,25 MeV). Tuburile de raze X anterioare erau în domeniul 50-150 keV și puteau trata doar tumori superficiale. Radiul era puternic, dar rar: potrivit unei surse secundare, în 1937 gramul costa 25.000 de dolari și existau în lume circa 50 de grame pentru teleterapie. Cobaltul a făcut ca rata de doză și adâncimea care ajung la tumoră să nu mai depindă de raritatea radiului.

A treia poveste: Grimmett

O a treia poveste, independentă de Ontario și Saskatoon, e la Houston. Fizicianul medical britanic Leonard Grimmett venise la M.D. Anderson. Potrivit unui rezumat al biografiei lui Grimmett scrise de Peter Almond, Grimmett ar putea fi prima persoană care a publicat, în 1950, proiectul unui aparat cu cobalt-60; Almond susține și că articolul lui J. S. Mitchell din 1946 a deschis era cobaltului. Grimmett și-a pierdut viața pe 27 mai 1951, la 49 de ani, din cauza unui infarct, înainte ca aparatul să fie terminat. Aparatul a fost transportat în septembrie 1953 din Tennessee la Houston sub escortă de poliție; primii pacienți au fost tratați pe 22 februarie 1954 (pagina de istorie proprie a M.D. Anderson). Cobaltul fusese iradiat în Canada până la 800 de curie.

Părerea lui R. Lee Clark era că ideea originală și proiectul aparțineau lui Grimmett și lui Gilbert Fletcher; Canada, la rândul ei, a pretins mai târziu că a fost „prima”. Nu rezolv acest conflict: cine a publicat primul proiectul, cine a tratat primul pacient și cine a instalat primul aparat calibrat sunt trei întrebări separate, iar fiecare răspuns arată în altă parte.

Cobalt la Çapa

Nu am găsit o sursă verificată despre când a ajuns în Turcia primul aparat de teleterapie cu cobalt. Două texte despre istoria radioterapiei publicate în Turkish Journal of Oncology menționează un aparat cu cobalt-60 cu încărcare ulterioară: unul spune că a fost instalat la Çapa în 1964, „al treilea din lume”; celălalt scrie că a intrat în funcțiune la sfârșitul anilor 1960. Cele două nu se potrivesc, iar ambele sunt aparate de brahiterapie, nu „bombe” de teleterapie. Titlul și autorii textelor nu i-am putut afla, fiindcă accesul la site este restricționat. O deducție generală (nu din sursă): aparatele cu cobalt-60 sunt folosite și azi în multe țări; pentru pacient contează mai puțin numele aparatului decât controlul planificării și al calibrării.

Acest articol este ziua 128 a seriei „365 de zile de istorie a cancerului” și povestește apariția aparatelor de teleterapie cu cobalt-60 pe la 1951 ca eveniment istoric. Este conținut istoric-popular; nu este recomandare de diagnostic sau tratament. Pentru deciziile privind sănătatea dumneavoastră, consultați medicul. Sursele au fost verificate; detaliile care se sprijină doar pe o sursă secundară sunt menționate în notele de verificare a faptelor.