Cancerul în pragul extincției din Epoca de Gheață: de ce s-au îmbolnăvit mamuții și urșii de peșteră?

Când vorbim despre istoria cancerului, ne concentrăm de obicei asupra poveștii unui singur individ, a unui pacient. Uneori, însă, fosilele ne spun mai mult decât o tragedie individuală: ele descriu criza de sănătate a unei specii întregi.

Ultima noastră oprire înaintea istoriei scrise, adică a civilizației umane: Epoca de Gheață (Pleistocenul). Acum aproximativ 20.000 de ani, când emisfera nordică era acoperită de ghețari, dominau giganți precum mamuții lânoși și urșii de peșteră.

Ultimele lor zile nu s-au desfășurat doar în lupta cu sulițele oamenilor, ca în filme; se confruntau și cu inamici „din interior”, tumori importante și alterări genetice. Astăzi analizăm dovezile care arată că extincția nu este doar un moment al morții, ci și un colaps genetic și de mediu.

1. Tumora osoasă: osteoblastomul

Zona Spadzista din Cracovia, Polonia, găzduiește una dintre cele mai mari acumulări de oase de mamut din lume. Într-o vertebră toracică de mamut descoperită aici a fost identificată o tumoră numită osteoblastom , o tumoră rară.

• Ce este? O tumoră benignă în care celulele care produc os se înmulțesc necontrolat. Totuși, „benign” nu înseamnă lipsit de pericol.
• Efect: Prin compresia măduvei spinării, tumora îi provoca probabil animalului dureri insuportabile și îi limita mișcările. În natură, imposibilitatea de a te mișca este o condamnare la moarte.

2. Semnătura colapsului genetic: „coasta cervicală”

Poate că o descoperire și mai îngrijorătoare decât tumorile era ascunsă în gâtul mamuților. Aproape toate mamiferele, de la girafă la șoarece, au un număr fix de vertebre cervicale: 7. Este o regulă evolutivă strict conservată. Totuși, la fosilele de mamut din Țările de Jos și Marea Nordului s-a observat o coastă suplimentară pe vertebra cervicală 7 (coastă cervicală).

• De ce este importantă? Anomalia nu este doar un simplu os în plus. Este un semn al perturbării „genelor Hox”, care organizează planul corpului. În medicina modernă, situația este asociată frecvent cu nașterea de feți morți și cancerele copilăriei.
• Semnificație: Pe măsură ce populația de mamuți scădea, supraviețuitorii erau nevoiți să se reproducă între rude (consangvinizare). Această îngustare genetică a crescut predispoziția la cancer și tulburări de dezvoltare.

3. Carența minerală (osteodistrofia)

Conform teoriei lui Leshchinskiy, schimbarea climei a acidifiat solul și a redus mineralele din plante. Mamuții nu mai găseau calciul și fosforul necesare scheletelor lor uriașe. Această „foame de minerale” a produs înmuierea oaselor (osteomalacie) și fracturi. Mamuții au dispărut nu doar din cauza foamei, ci și pentru că oasele nu le mai puteau susține corpul.

1. Leshchinskiy SV. Paleoecological investigation of mammoth remains from the Krakow Spadzista Street (B) site. Quaternary International. 2012;276:155-169.
2. Reumer JW, et al. Extraordinary incidence of cervical ribs indicates vulnerable condition in Late Pleistocene mammoths. PeerJ. 2014;2:e318.
3. Leshchinskiy SV. Enzootic diseases and extinction of mammoths as a reflection of deep geochemical changes in ecosystems of Northern Eurasia. Archaeological and Anthropological Sciences. 2015.