Ce este crioablația prin înghețare? În ce cancere trebuie și nu trebuie utilizată?

Ce este crioablația?

Crioablația este un tratament care aplică un gaz sau lichid extrem de rece asupra unui țesut canceros ori anormal. Este unul dintre tratamentele oncologice nechirurgicale . Scopul este înghețarea și distrugerea celulelor. Numită și crioterapie sau criochirurgie, se folosește pentru anumite tumori cutanate și din interiorul corpului.

Denumirea crioablație combină două cuvinte de origine greacă. „Cryo” provine din grecescul „krios” (κρύος), adică „rece”, iar „ablație” din latinescul „ablatio”, cu sensul de „îndepărtare”. Astfel, crioablația înseamnă „îndepărtare prin frig” sau „distrugere prin frig”, exprimând principiul metodei.

Este folosită pentru țintirea celulelor canceroase fără lezarea celor sănătoase și poate fi adesea efectuată ambulatoriu sau în spitalizare de zi.

Detalii și desfășurarea procedurii

Crioablația distruge țesutul canceros prin înghețare. Un gaz sau lichid sub presiune mare trece prin ace introduse în tumoră și este eliberat la vârf. Cel mai frecvent se utilizează Argon, azot lichid și protoxid de azot lichid (N2O).

Scăderea bruscă a presiunii gazului trecut prin tuburi speciale produce răcirea țesutului până la minus 40-80 de grade, adică înghețare. Procesul este cunoscut ca efectul Joule-Thompson și formează în jurul acului de crioablație o bilă de gheață (iceball) . Prin cristalele de gheață din tumoră, ocluzia vaselor și moartea celulară programată (apoptoza) , această bilă determină necroză tisulară extinsă.

Acele introduse în tumoră se numesc „sonde” sau „criosonde”. Sunt drepte și au un canal interior mai fin pentru gazele sub presiune. Fiecare ac produce o zonă de ablație de 2-3 cm. La tumori mari, creșterea numărului de ace permite mărirea și modelarea zonei. De exemplu, diametrul de aproximativ 2 cm cu un ac poate ajunge la 5 cm cu 4 ace, permițând tratarea unor tumori mari. Aparatele actuale pot conecta simultan 25 de criosonde și pot efectua ablație intervențională chiar în tumori foarte mari.

Imaginea de mai sus arată crioablația unei tumori renale. Argonul este condus prin tuburi speciale în tumoră, unde îngheață rapid țesutul și distruge celulele tumorale. Procedura se efectuează sub ghidaj prin tomografie computerizată (CT), pentru poziționarea corectă a acelor și țintirea zonei.

Utilizările crioablației

Crioablația este folosită cel mai des în cancerul de prostată în stadiu precoce și cancerul renal. În cancerul pulmonar și în metastazele acestuia poate fi, de asemenea, utilizată după evaluarea avantajelor și dezavantajelor, pentru tumori situate în diverse organe și țesuturi moi. Oferă o opțiune minim invazivă mai ales pacienților la care intervenția chirurgicală este dificilă sau riscantă.

În ce cancere sau situații poate fi folosită crioablația?

Crioablația, folosită pentru distrugerea celulelor canceroase sau anormale, poate trata diverse afecțiuni:

• Formațiuni cutanate necanceroase, precum veruci, fibroame moi sau noduli ai pielii
• Leziuni cutanate precanceroase, precum keratoza actinică
• Cancer cutanat
• Tumori renale mici
• Cancer de prostată
• Leziuni precanceroase ale penisului, de exemplu carcinom in situ
• Cancerul penian de tip carcinom verucos
• Cancer hepatic primar, carcinom hepatocelular
• Sarcom Kaposi
• Leziuni precursoare ale cancerului de col uterin, CIN
• Retinoblastom
• Vârstă înaintată, cancer mamar precoce
• Cancer osos

Specialiștii pot prefera crioablația și în următoarele situații:

• Cancerul nu răspunde la tratamentele standard
• Tumora nu poate fi rezecată sau operația nu este sigură
• Cancerul a reapărut după radioterapie
• În tumorile metastatice ale unor cancere

Poate fi asociată și cu alte tratamente, precum chirurgia și radioterapia, pentru reducerea riscului reapariției tumorii.

Când nu trebuie utilizată crioablația?

Crioablația nu este potrivită pentru orice cancer sau pacient. De exemplu:

1. Când operația este posibilă: Dacă o pacientă cu cancer mamar precoce poate fi operată, chirurgia trebuie preferată crioablației. Aceasta poate fi o opțiune dacă vârsta înaintată sau comorbiditățile împiedică operația.
2. Metastaze multiple: La pacienții cu numeroase metastaze, crioablația nu este potrivită deoarece nu pot fi tratate toate leziunile.
3. Cancere agresive, cu creștere rapidă: În cancere precum cel pulmonar microcelular, crioablația nu este în general adecvată. Răspândirea rapidă poate limita efectul său.
4. Cancere hematologice: Nu se aplică în leucemii și limfoame, deoarece acestea sunt tumori lichide răspândite în organism și metoda nu poate fi eficientă.
5. Tumori mari: Tumorile de peste 6 cm pot fi nepotrivite. Distrugerea completă poate fi dificilă, fiind preferate chirurgia sau alte metode de ablație.

Este greșit să presupunem că orice cancer ori metastază poate fi tratată astfel sau că metoda ar fi mai bună decât chirurgia. În crioablație, țesutul nu poate fi îndepărtat și trimis la anatomie patologică, astfel încât nu pot fi efectuate examinări patologice și genetice detaliate ori verificată prezența celulelor canceroase la margini. Fiecare caz trebuie evaluat individual pentru alegerea tratamentului potrivit, ținând cont de sănătatea generală, localizarea, dimensiunea și extinderea tumorii.

Exemplu de utilizare: crioablația tumorilor pulmonare

În ultimele două decenii, crioablația a fost utilizată cu succes în tumori pulmonare primare și metastaze pulmonare. În cancerul pulmonar fără celule mici precoce, supraviețuirea locală fără progresie la doi ani variază între 60,7% și 100%, iar în tumorile secundare cu puține metastaze pulmonare între 45,6% și 80,4%.

Cum se efectuează crioablația?

Procedura variază în funcție de afecțiune, regiunea tratată și tipul de anestezie.

Crioablație externă

Pentru o tumoră sau formațiune cutanată anormală, zona este amorțită prin anestezie locală. O criosondă, tub metalic subțire cu lichid sau gaz extrem de rece, poate fi aplicată direct pentru înghețarea și distrugerea celulelor. Uneori, lichidul ori gazul este aplicat cu un tampon sau pulverizat. După dezghețare, specialistul îngheață din nou zona și repetă ciclul de mai multe ori.

Crioablație în interiorul corpului

Accesul se poate face printr-un orificiu natural, de exemplu vaginal către colul uterin, sau printr-o incizie chirurgicală minimă. Alegerea anesteziei locale ori generale depinde de situația pacientului.

Procedura poate fi urmărită ecografic sau prin tomografie computerizată (CT). Vârful criosondei este introdus prin deschiderea corporală; se poate adăuga un laparoscop, tub subțire cu cameră. Pentru tumori mari se pot utiliza mai multe criosonde. Specialistul repetă ciclurile de înghețare după dezghețarea zonei.

Pregătirea pentru crioablație

Pot fi necesare investigații imagistice înaintea procedurii. În funcție de regiune, pot exista instrucțiuni precum menținerea vezicii pline sau evitarea alimentelor înainte de intervenție.

Medicul trebuie informat despre medicamentele și suplimentele folosite. Dacă pacientul ia un anticoagulant, i se poate cere să îl întrerupă.

Recuperarea după crioablație

După crioablația externă, pacientul poate de obicei pleca acasă. Dacă s-au folosit incizie chirurgicală și anestezie generală, poate fi necesară o ședere de cel puțin 4 ore după trezire, până când se simte bine. Se pot administra analgezice la nevoie. Externarea are loc de obicei în aceeași zi sau a doua zi.

Cât de eficientă este crioablația?

Ratele de succes diferă între cancere și leziuni precanceroase. Metoda poate fi combinată cu alte tratamente, precum chimioterapia și radioterapia, dar nu este potrivită pentru orice stadiu sau tip de tumoră.

Sunt necesare cercetări suplimentare pentru stabilirea efectelor pe termen lung în diverse afecțiuni canceroase și precanceroase.

Cercetările existente indică o rată de succes de peste 90% în zona tratată prin crioablație, astfel:

• Într-un studiu din 2018 la persoane cu cancer renal: succes între 96% și 98%
• Într-un studiu din 2022 privind tumorile hepatice: succes de 90%
• Într-un studiu mai vechi, din 2016, pentru cancer mamar precoce cu tumori sub 2 cm: succes de 75,9%
• În keratoza actinică, în funcție de durata înghețării: succes între 69% și 83%
• Pentru eliminarea celulelor cervicale anormale: succes între 85% și 90%

Care sunt riscurile crioablației?

Riscurile depind de zona tratată și de tipul și gravitatea afecțiunii. Pot include:

• Infecție
• Durere
• Sângerare din zona tratată
• Umflare
• Ulcerații
• Vezicule
• Cicatrice
• Hipotermie
• Leziuni nervoase

Alte riscuri depind de regiunea corpului:

• Oase: Crioablația poate leza și slăbi țesutul osos.
• Col uterin: Tratarea celulelor cervicale anormale poate provoca sângerare, crampe și durere.
• Ficat: Crioablația hepatică poate leza vasele de sânge și căile biliare ale ficatului.
• Piele: Tratamentul tumorilor cutanate poate provoca leziuni nervoase, hipopigmentare, umflare și cicatrici.
• Prostată: Crioablația prostatei poate provoca incontinență urinară, impotență, leziuni rectale și obstrucție urinară.

Întrebări frecvente despre crioablație

1. Cât durează crioablația?
   • Durata depinde de afecțiune, dimensiunea tumorii sau a zonei tratate și regiunea corpului. Poate varia de la câteva minute la câteva ore.
2. Când dispare efectul crioablației?
   • Crioablația distruge celulele, astfel încât acestea nu mai pot crește. Totuși, unele celule anormale pot rămâne și se pot răspândi. În anumite tumori dureroase, cercetătorii au constatat ameliorarea durerii timp de 5 până la 8 săptămâni după procedură.

Crioablația pe scurt

Procedura utilizează un gaz sau lichid extrem de rece pentru înghețarea și distrugerea celulelor canceroase ori anormale.

Poate fi utilizată pentru cancere cutanate, renale și de prostată, dar și pentru formațiuni cutanate necanceroase, precum veruci, fibroame moi sau noduli.

Poate provoca reacții adverse precum sângerarea, infecția și hipotermia.

Este foarte eficientă în anumite situații, dar nu este potrivită pentru orice cancer.