Ce este extravazarea? Ce trebuie făcut când un medicament anticanceros se scurge sub piele?

Ce este extravazarea?

Când un medicament este administrat printr-o canulă venoasă (în venă), scurgerea soluției / perfuziei în afara vaselor și în țesutul înconjurător se numește extravazare. Riscul este foarte mic atunci când un profesionist din domeniul sănătății administrează un medicament prin perfuzie, însă poate apărea, chiar dacă rar. Perfuziile a căror extravazare este temută sunt cele care conțin chimioterapie, deoarece unele medicamente chimioterapice pot provoca leziuni tisulare – acestea sunt numite vezicante.

Extravazarea căror chimioterapice constituie o problemă?

Dacă un chimioterapic are proprietăți vezicante – adică are potențialul de a provoca leziuni tisulare prin formarea de vezicule și ulcerații – extravazarea lui poate provoca o complicație gravă.

Mai jos sunt enumerate chimioterapicele după potențialul lor vezicant:

De ce apare extravazarea?

Extravazarea poate apărea dacă administrarea medicamentului este prea rapidă, dacă medicamentul este prea acid sau bazic ori dacă există un blocaj pe linia intravenoasă (IV).

Care sunt simptomele extravazării?

Simptomele extravazării sunt următoarele:

• o senzație dureroasă de înțepătură sau arsură la locul accesului venos,
• umflare și
• modificarea culorii pielii

Severitatea extravazării depinde de cantitatea de medicament care a pătruns în țesutul înconjurător și de intensitatea reacției țesutului la medicament. Cazurile foarte severe de extravazare pot provoca pierderea unui membru, a țesutului sau a funcției.

Se folosesc 4 grade pentru a indica severitatea extravazării

Gradul întâi

În gradul întâi există o extravazare ușoară, iar simptomele includ:

• disconfort sau durere în jurul locului acului
• medicament care nu trece ușor prin canulă
• umflare minimă fără modificarea culorii pielii

Gradul al doilea

Gradul al doilea este mai grav decât primul și include simptome suplimentare precum:

• puțin mai multă durere în jurul locului acului
• medicament care curge mai lent prin canulă
• umflare ușoară
• roșeață ușoară

Gradul al treilea

Dacă o persoană prezintă semne de extravazare de gradul al treilea, este necesară intervenția imediată a unui medic sau asistent medical.

Simptomele includ:

• durere puternică în jurul locului acului
• canulă blocată
• umflare
• piele mai palidă sau mai cenușie decât în mod normal, cu sau fără modificarea culorii în apropiere

Paloarea poate fi greu de detectat pe pielea închisă la culoare, astfel că profesioniștii din domeniul sănătății pot verifica ochii, palmele și paturile unghiale pentru semne de modificare a culorii.

Gradul al patrulea

Dacă o persoană observă următoarele semne, trebuie să alerteze imediat echipa medicală:

• durere intensă în jurul locului injecției sau acului
• umflare evidentă
• pete de piele mai palidă, reci la atingere, cu posibile zone de piele mai închise decât în mod normal în apropiere
• formarea de vezicule

În această etapă, persoana prezintă semne de leziuni și pierderi tisulare grave.

Extravazare sau infiltrație?

Diferența dintre extravazare și infiltrație este tipul soluției / medicamentului care se scurge în țesutul din apropiere. Medicamentele vezicante pot provoca moartea țesutului, în timp ce medicamentele nevezicante nu au acest efect.

Extravazare

Extravazarea apare când un medicament vezicant se scurge din venă în țesutul înconjurător. Când se întâmplă acest lucru, dacă persoana nu primește tratament la timp, va suferi leziuni tisulare grave, inclusiv ulcerații și moartea țesutului.

Infiltrație (filtrare)

Această complicație apare când un medicament care nu este vezicant se scurge din venă în țesutul din apropiere. Scurgerea poate provoca simptome și semne în zona afectată, dar, dacă apar leziuni, ele sunt de obicei mai puțin severe decât în extravazare.

Cauzele extravazării

Extravazarea apare la 0,1-6% dintre adulții care primesc tratament pentru cancer. Totuși, îmbunătățirile tehnicilor de perfuzare și o mai mare conștientizare a semnelor timpurii ale extravazării în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății duc la scăderea ratei.

Există multe cauze posibile ale extravazării, inclusiv:

• utilizarea repetată a acelorași vene pentru canulare
• vene fragile
• medicamente cu pH mai mic de 5 sau mai mare de 9
• medicamente care provoacă îngustarea sau spasmul venei
• diferențe ale presiunii osmotice
• tehnică deficitară de injectare sau canulare
• blocaj pe linia de acces venos

Este important ca persoana care primește medicamentul sau echipa sa medicală să recunoască devreme semnele și simptomele extravazării, pentru a preveni leziunile permanente ale țesutului și membrului.

Cum se tratează extravazarea?

Asistenții medicali din oncologie și medicii diagnostichează extravazarea examinând zona de piele din jurul canulei.

• Dacă suspectează extravazarea, perfuzia medicamentului trebuie oprită, iar membrul respectiv trebuie ridicat mai sus. Efectuarea acestui lucru cât mai curând posibil poate preveni apariția complicațiilor grave și poate opri progresia extravazării către un grad mai înalt.
• Echipa medicală trebuie să continue monitorizarea pielii timp de 24 de ore după oprirea perfuziei, pentru a verifica semnele de infecție.
• Gradul extravazării va determina intervenția necesară. Gradele al treilea și al patrulea vor necesita tratamente mai intensive decât primul și al doilea.

În momentul în care suspectează extravazarea, un medic sau asistent medical trebuie să urmeze acești pași:

1. Opriți perfuzia și lăsați canula pe loc.
2. Folosind o seringă de 10-20 de mililitri (conectată la canulă), extrageți / aspirați cât mai mult din medicament.
3. Eliminați orice presiune asupra zonei afectate.
4. Apoi scoateți canula și marcați zona afectată cu un pix.
5. Anunțați medicul, dacă nu a fost deja făcut acest lucru, pentru ca tratamentul să poată începe.
6. Ridicați membrul.
7. Administrați un analgezic dacă persoana are nevoie.
8. Monitorizați zona pentru infecție sau progresia leziunilor tisulare.

Echipa medicală va continua să monitorizeze persoana și poate face fotografii pentru a documenta procesul de vindecare.

În funcție de tipul medicamentului scurs în țesut, medicii pot încălzi sau răci zona afectată pentru a opri răspândirea medicamentului. Compresele reci sunt recomandate în general pentru extravazarea tuturor medicamentelor iritante și vezicante, cu excepția alcaloizilor de vinca (vincristină, vinblastină, vinorelbină), epipodofilotoxinelor (etopozidă), oxaliplatinei și vasopresoarelor, deoarece frigul agravează ulcerațiile tisulare provocate de aceste medicamente. Compresele reci limitează răspândirea medicamentului extravazat prin vasoconstricție. În plus, frigul reduce inflamația locală și durerea. Pentru extravazarea unor medicamente specifice, precum alcaloizii de vinca, etopozida, vasopresoarele și oxaliplatina, pentru a crește fluxul sanguin local și a accelera îndepărtarea medicamentului, se preferă compresele calde. Aplicați comprese timp de 20 până la 60 de minute, de 3 sau 4 ori pe zi, în primele 24 până la 72 de ore după apariția extravazării.

Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să aplice tehnici standardizate, bazate pe dovezi, la montarea canulelor, pentru a reduce la minimum riscul extravazării.

Alte strategii de prevenire a extravazării:

• evitarea introducerii acelor în articulații sau în zone greu de fixat
• alegerea unei alte căi IV (intravenoase) sau a unei vene alternative, dacă este posibil
• scoaterea și refixarea unei canule dacă pare instabilă
• urmărirea apariției umflăturilor la administrarea medicamentului
• întrebarea persoanei dacă simte vreo durere când i se administrează un medicament sau o soluție
• administrarea medicamentelor în ritmul corect
• verificarea sângelui care curge înapoi prin canulă

Persoana trebuie să solicite ajutor medical dacă simte durere și umflare la locul în care canula pătrunde în piele. Nu trebuie să aștepte până când semnele și simptomele se agravează, deoarece, cu cât medicii tratează extravazarea mai devreme, cu atât rezultatul este mai bun.

Rezumat

Dacă echipele medicale nu tratează extravazarea la timp, persoana poate suferi complicații grave precum pierderea țesutului și/sau a funcției membrului.

Extravazarea apare când medicamentele IV care pot distruge țesutul se scurg în afara vaselor și pătrund în pielea și mușchii din jur.

Gradul întâi este cea mai puțin severă formă de extravazare și, dacă persoana primește tratament în această etapă, riscul leziunilor tisulare permanente este mic.

Gradul al patrulea este forma cea mai severă și, dacă medicamentul se răspândește din locul perfuziei în alte zone, persoana poate pierde funcția membrului sau partea afectată a acestuia.

Persoana trebuie să anunțe echipa medicală imediat ce simte orice durere sau umflare la locul perfuziei.

Cu cât persoana primește tratamentul mai devreme, cu atât crește șansa unei vindecări complete, fără leziuni tisulare permanente.