Componenta ereditară a cancerului pulmonar – cât de frecventă este și la cine?

Lung Cancer a publicat la 28 iulie 2024 rezultatele studiului GERMLUNG, realizat în America Latină. Potrivit acestora,

• la pacienții tineri, cu istoric familial de cancer pulmonar sau care nu au fumat, și cu adenocarcinom pulmonar , au fost identificate frecvent modificări genetice ereditare, în proporție de 21%.
• Aceste modificări au fost mai frecvente la bărbați și au avut tendința de a coexista cu alte caracteristici genetice care pot fi abordate terapeutic.

Importanța eredității în cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar este principala cauză de deces prin cancer la ambele sexe la nivel mondial, iar numărul deceselor este așteptat să crească în următorul deceniu. Diagnosticul tardiv și accesul limitat la tratamente noi explică parțial situația.

În ultimii ani, rolul factorilor ereditari în cancerul pulmonar a început să fie mai bine înțeles. Diagnosticul la vârste tinere, cazurile la nefumători și frecvența crescută a modificărilor genomice care pot fi țintite terapeutic (HGD) susțin acest lucru. Identificarea predispozițiilor ereditare este, așadar, importantă pentru evaluarea riscului, diagnosticul precoce și alegerea tratamentului la pacienți și rudele lor apropiate.

Pentru toate cancerele, frecvența PGV poate varia între 0,3% și 14,9%, în funcție de etnie, stadiul cancerului și criteriile de cercetare. Majoritatea studiilor s-au concentrat pe gene deja cunoscute de predispoziție, în special pe cele supresoare tumorale.

Două sindroame familiale importante care contribuie la cancerul pulmonar ereditar implică TP53 și EGFR T790M , cu variante PGV patogene sau probabile în aceste gene. Recent au fost descoperite PGV suplimentare în genele de reparare a leziunilor DNA (DDR), precum ATM, BRCA1, BRCA2 și CHEK2. Aproape 95% dintre PGV identificate pot fi folosite pentru stabilirea tratamentului și influențează direct alegerea acestuia.

Totuși, rămâne neclar cui trebuie recomandate testele genetice germinale pentru cancer pulmonar. Datele recente indică necesitatea evaluării eligibilității tuturor pacienților pentru testare. Din păcate, în zonele cu resurse limitate, instrumentele de diagnostic genomic și consilierea genetică nu sunt accesibile multor persoane.

PGV la pacienții cu cancer pulmonar pot fi asociate cu anumite caracteristici clinice și patologice, utile în orientarea testării. Sunt mai frecvente, de exemplu, la cei cu istoric familial și diagnostic la vârstă tânără, de 50 de ani sau mai puțin. Pot fi mai evidente în adenocarcinom și la nefumători. Identificarea acestor caracteristici permite o evaluare aprofundată și personalizarea tratamentului și monitorizării.

Studiul GERMLUNG

GERMLUNG a fost inițiat pentru a identifica PGV care predispun la cancer pulmonar. Scopul este folosirea unor criterii practice de evaluare genetică pentru determinarea frecvenței PGV în adenocarcinomul pulmonar. Raportul prezintă primii 201 pacienți testați, oferind informații despre frecvență și posibilele implicații clinice.

Studiul de cohortă transversal a evaluat PGV la pacienți cu adenocarcinom pulmonar, cu istoric familial, diagnostic la vârstă tânără, consum redus sau absent de tutun ori HGD. Cu Sophia Hereditary Cancer Solution panel F s-au secvențiat 144 de gene de predispoziție la cancer. Variantele clasificate drept patogene sau probabil patogene au fost selectate pentru analize suplimentare.

Rezultate

• Dintre cei 201 pacienți, la 21,4%, adică la 43 de persoane, au fost găsite PGV patogene sau probabil patogene.
• 64,5% dintre variante se aflau în gene de reparare a leziunilor DNA, iar 86,1% puteau fi țintite clinic.
• Cele mai frecvente PGV au fost găsite în gena ATM , la 9,3%, iar în genele TP53, BRCA2 și CHEK2, la câte 6,9%.
• Aceste modificări au fost mai frecvente la bărbați; probabilitatea identificării lor față de femei a fost de aproximativ 2,5 ori mai mare. Ele au avut și tendința de a coexista cu alte caracteristici genetice abordabile terapeutic, astfel încât pacienții respectivi pot avea un potențial mai mare de răspuns la tratament.

În concluzie, criteriile de selecție ale cercetătorilor au permis identificarea unei frecvențe ridicate a PGV. Abordarea este considerată o strategie eficientă pentru identificarea candidaților la testare genomică germinală, eventuale strategii de screening la rudele apropiate și tratamente personalizate.