Cortizonul, 1948 – miracolul inflamației

În 1948, medicul american Philip Hench și colegii au injectat un hormon steroid numit cortizon doamnei Gardner, în vârstă de 29 de ani, care folosea un scaun rulant din cauza artritei reumatoide și părea de două ori mai în vârstă. 

Acest tip de artrită este o boală inflamatorie cronică, caracterizată prin durere, umflare și leziuni articulare. 

Gardner nu se putuse ridica din pat fără ajutor timp de cinci ani. După numai trei zile de injecții, starea ei s-a îmbunătățit și a început să meargă, șchiopătând doar ușor. O zi mai târziu a ieșit la cumpărături timp de trei ore în centrul orașului Rochester din New York. Părea că avusese loc un miracol medical!

Cortizonul își produce «miracolele» prin suprimarea sistemului imunitar și reducerea inflamației. Glandele suprarenale, situate deasupra rinichilor, folosesc colesterolul pentru a produce cortizon și cortizol (cunoscut și sub numele de hidrocortizon) . Enzimele organismului pot transforma hidrocortizonul în cortizon și invers. Hidrocortizonul este cea mai activă dintre cele două substanțe, cu un efect mai puternic asupra celulelor și țesuturilor.

Tratamentele cu cortizon sunt folosite în numeroase situații, precum reducerea inflamației, prevenirea respingerii organelor transplantate sau tratarea astmului. 

În campania prezidențială din 1960, președintele John F. Kennedy a primit doze mari de hidrocortizon pentru boala Addison, în care glandele suprarenale nu își îndeplinesc funcția de producere a cortizonului. Medicamentele asemănătoare cortizonului pot reduce diferite simptome ale bolilor imune în care corpul își atacă propriile celule și țesuturi. Din păcate, utilizarea prelungită a cortizonului sau hidrocortizonului poate provoca reacții adverse importante, inclusiv hipertensiune arterială.

Alți cercetători importanți pentru descoperirea, izolarea, testarea sau sinteza chimică a cortizonului sunt chimistul elvețian de origine poloneză Tadeusz Reichstein și chimiștii americani Lewis Sarett și Edward Kendall. În 1950, o tonă de glande suprarenale bovine putea produce doar 25 de grame (0,06 pound) de cortizon pur. Prednisonul, cu o structură foarte asemănătoare moleculei naturale de cortizon, este folosit în bolile inflamatorii.

Descrierea imaginii articolului: Molecula de cortizon.

Personalități istorice menționate în articol: Edward Calvin Kendall (1886–1972), Philip Showalter Hench (1896–1965), Tadeusz Reichstein (1897–1996), Lewis Hastings Sarett (1917–1999)

• Subiectul anterior: Prosopagnozia, 1947 – incapacitatea de a recunoaște fețele
• Subiectul următor: Factorul de creștere nervoasă, 1948 – primul pas spre factorii de creștere celulară