De ce apare o formațiune la testicul și este periculoasă? Ghid despre simptome, diagnostic și tratament
În acest articol
Formațiuni testiculare și umflături scrotale: concepte de bază
Formațiunile scrotale desemnează orice umflătură anormală, nodul sau întărire a țesutului din scrot, sacul testicular situat în spatele penisului. Scrotul adăpostește testiculele, responsabile de producerea spermatozoizilor și testosteronului, epididimul, în care se maturizează spermatozoizii, și rețeaua de vase și nervi care alimentează testiculul (cordonul spermatic). Deși leziunile din această regiune provin cel mai adesea direct din țesutul testicular, ele pot avea originea și în epididim sau în membranele din jur. O formațiune palpabilă la testicul necesită atenție serioasă până la dovedirea contrariului; totuși, nu orice formațiune înseamnă cancer.
- O formațiune nedureroasă poate fi un semn de cancer: Cancerul testicular începe de obicei ca un nodul nedureros, tare, cu consistență de lemn, în corpul testiculului. Absența durerii nu înseamnă că afecțiunea este inofensivă.
- Durerea bruscă și severă reprezintă o urgență: Durerea testiculară severă, unilaterală, apărută în câteva minute poate fi provocată de răsucirea testiculului în jurul propriei axe (torsiune testiculară). Intervenția chirurgicală în primele 6 ore este esențială pentru a nu pierde țesutul testicular.
- Majoritatea formațiunilor sunt benigne: O parte importantă a umflăturilor scrotale are cauze benigne, precum acumularea de lichid (hidrocel), chistul spermatic (spermatocel) sau dilatarea venelor (varicocel).
- Diagnosticul de primă intenție: Ecografia scrotală Doppler color reprezintă standardul de aur pentru a stabili dacă formațiunea este chistică (lichid benign) sau solidă (țesut tumoral suspect).
Simptomele și tipurile clinice ale formațiunilor testiculare
Manifestările produse de formațiunile scrotale pot avea evoluție acută (cu debut brusc) sau cronică, în funcție de cauza subiacentă:
Modificări fizice
Nodul nedureros, cu duritate de lemn, pe suprafața testiculului, creșterea asimetrică a întregului testicul, senzație de plenitudine în scrot și de greutate accentuată de gravitație.
Durerea și iradierea
Durere testiculară ascuțită, cu debut brusc, sau durere surdă, cu caracter de tracțiune, care iradiază spre regiunea inghinală, abdomenul inferior și regiunea lombară.
Inflamație și manifestări cutanate
Edem, roșeață și temperatură crescută a pielii scrotului, precum și sensibilitate extremă a epididimului la atingere (de obicei un tablou de epididimo-orhită de origine infecțioasă).
Simptome sistemice
Febră mare, frisoane, usturime la urinare, urinări frecvente, sânge în urină sau greață și scădere involuntară în greutate în malignitățile avansate.
În cazul unei dureri testiculare severe cu debut brusc, intolerabilă chiar și la atingere, însoțită de greață și vărsături, trebuie să mergeți fără întârziere la cel mai apropiat serviciu de urgență sau la un medic urolog. Acest tablou indică torsiune testiculară, iar minutele sunt vitale pentru a preveni necroza testiculului.
De ce apare o formațiune la testicul? Cauze benigne și maligne
Afecțiunile clinice care produc formațiuni la nivelul testiculului și țesuturilor învecinate sunt analizate în funcție de caracteristicile lor patologice:
1. Cancerul testicular
Este, în general, cea mai frecventă tumoră solidă la bărbații tineri de 15-35 de ani. Se caracterizează printr-o formațiune tare, de obicei nedureroasă, unilaterală și cu suprafață neregulată, care se dezvoltă în parenchimul testicular. Când este depistat precoce, șansa de vindecare completă depășește 95%.
2. Spermatocelul (chistul epididimar)
Este un sac chistic complet benign, nedureros, bine delimitat, situat imediat deasupra testiculului, format prin captarea unui lichid limpede sau lăptos care conține spermatozoizi în canalele epididimare.
3. Epididimita și orhita
Reprezintă inflamația epididimului (structura tubulară care depozitează spermatozoizii) sau a testiculului însuși. La bărbații tineri sunt implicate frecvent microorganisme transmise sexual (Chlamydia, gonoree); la copii și la vârstnici, bacterii ale tractului urinar (E. coli) sau agenți virali precum virusul oreionului. Provoacă durere severă, umflare și febră.
4. Hidrocelul
Reprezintă acumularea de lichid seros peste limitele fiziologice între foițele membranei tunica vaginalis care înconjoară testiculul. Este cea mai frecventă cauză de umflare scrotală nedureroasă. La sugari este congenital, din cauza neînchiderii canalului peritoneal, în timp ce la adulți se dezvoltă secundar după traumatisme, hernie sau infecție.
5. Hematocelul
Reprezintă acumularea de sânge între straturile tunicii vaginale în urma unui traumatism, a unei operații sau a rupturii unui vas. Produce o umflătură tare, tensionată și foarte dureroasă la atingere.
6. Varicocelul
Reprezintă dilatarea anormală și transformarea varicoasă a venelor plexului pampiniform, care transportă sângele venos al testiculului. Din cauza diferenței anatomice de presiune a drenajului venos, în 85-90% dintre cazuri este observat pe partea stângă. La examinare dă senzația de „viermi într-un sac”; poate provoca durere cronică și infertilitate masculină prin scăderea calității spermei.
7. Hernia inghinală
Reprezintă coborârea anselor intestinului subțire sau a omentului în scrot din cauza slăbiciunii anatomice a peretelui abdominal sau a unui canal rămas deschis. Devine mai evidentă în picioare sau la efort de împingere și poate regresa în poziție culcat pe spate. Prezintă risc de strangulare.
8. Torsiunea testiculară
Este situația în care cordonul spermatic se răsucește în jurul propriei axe și blochează circulația arterială și venoasă a testiculului. Apare de obicei brusc, în somn sau după efort, la adolescenții cu „deformare în limbă de clopot”.
Tabel comparativ de diagnostic diferențial al tipurilor de formațiuni testiculare
| Tipul formațiunii | Caracterul durerii | Consistență și localizare | Transmiterea luminii (transiluminare) | Urgență clinică / abordare |
|---|---|---|---|---|
| Cancer testicular | De obicei nedureros (greutate surdă) | Duritate de lemn, solid intratesticular | Nu transmite lumina (opac) | Stadializare oncologică rapidă și chirurgie |
| Hidrocel | Nedureros, senzație de tensiune | Lichid moale, fluctuent | Transmite lumina (roșu strălucitor) | Chirurgie electivă sau urmărire |
| Spermatocel | Nedureros / jenă ușoară | Chist epididimar la polul superior al testiculului | Poate transmite lumina | Urmărire dacă nu există simptome |
| Varicocel | Durere surdă de tracțiune, accentuată în picioare | Vene cu consistență de ghem de viermi | Nu transmite lumina | Analiza spermei și, dacă este necesar, microchirurgie |
| Epididimită / orhită | Sensibilitate acută, severă | Umflat, edematos, cald și roșu | Nu transmite lumina | Tratament medicamentos (antibiotic/antiinflamator) |
| Torsiune testiculară | Durere foarte severă, cu debut brusc | Testicul tare, ridicat și situat orizontal | Nu transmite lumina | Chirurgie de urgență (primele 6 ore reprezintă perioada de aur) |
| Hernie inghinală | Durere de plenitudine accentuată la împingere | Formațiune moale care coboară din regiunea inghinală în scrot | Nu transmite lumina (pot fi auzite zgomote intestinale) | Repararea chirurgicală a herniei |
Factori de risc pentru formațiunile testiculare
Principalii parametri de risc dovediți clinic pentru apariția formațiunilor testiculare și, în special, a tumorilor testiculare sunt:
- Criptorhidia (testicul necoborât): Testiculele care nu au coborât în scrot în viața intrauterină și au rămas în canalul inghinal prezintă, chiar dacă au fost coborâte chirurgical (orhidopexie), comparativ cu țesutul testicular normal, un risc de 4 până la 8 ori mai mare de cancer testicular.
- Antecedente personale și familiale de cancer: Un pacient la care a fost depistată anterior o tumoră într-un testicul are un risc crescut de a dezvolta o tumoră în celălalt. Persoanele cu antecedente de cancer testicular la rudele de gradul întâi (tată sau frate) au o predispoziție genetică.
- Sindromul Klinefelter și disgeneziile gonadale: Tulburările dezvoltării embriologice a testiculului și anomaliile cromozomiale cresc riscul de malignitate.
- Anomalii din copilărie: La copiii cu antecedente de torsiune testiculară sau testicul necoborât se recomandă urmărire urologică atentă în adolescență și la vârsta adultă.
Metode de diagnostic: de ce este indispensabilă ecografia?
La un bărbat care se prezintă cu o formațiune testiculară, procesul de diagnostic este efectuat pas cu pas și cu atenție:
Medicul specialist palpează pentru a stabili dacă formațiunea se află în parenchimul testicular sau în structuri externe precum epididimul. Când o sursă de lumină puternică este îndreptată spre scrot într-o cameră întunecată, formațiunile lichidiene precum hidrocelul transmit complet lumina și dau o strălucire roșie, în timp ce țesuturile tumorale solide și hematocelul blochează lumina.
Este investigația imagistică de primă intenție, fără radiații, care diferențiază formațiunea în câteva minute cu o precizie apropiată de 100%. Arată clar structura solidă (țesut cărnos suspect de cancer) sau chistică (sac benign plin cu lichid) a formațiunii și fluxul sanguin.
Dacă ecografia identifică o formațiune solidă în testicul, înainte de operație trebuie măsurați obligatoriu în sânge următorii trei markeri tumorali: Alfa-fetoproteină (AFP), Beta-hCG și Lactat-dehidrogenază (LDH). Acești markeri au un rol esențial în urmărirea tipului și stadiului cancerului și a răspunsului la tratament.
Când este confirmată o tumoră testiculară, se efectuează CT toracic, abdominal și pelvin cu contrast pentru a stabili dacă boala s-a răspândit la ganglionii limfatici retroperitoneali de pe peretele posterior al abdomenului sau la plămâni.
Abordări terapeutice: de la medicamente la chirurgie și oncologie
Protocolul de tratament este stabilit în funcție de tipul și originea patologică a formațiunii:
- Formațiuni infecțioase: În epididimita sau orhita bacteriană se folosesc antibiotice țintite, medicamente antiinflamatoare, repaus și elevarea scrotului (susținere).
- Formațiuni benigne (hidrocel, spermatocel, varicocel): Formațiunile mici care nu produc simptome și nu afectează funcțiile reproductive pot fi urmărite. Dacă există durere care limitează viața cotidiană, creștere excesivă sau alterarea parametrilor spermei, se planifică repararea chirurgicală (hidrocelectomie, spermatozolectomie sau varicocelectomie microscopică).
- Gestionarea cancerului testicular:
- Orhiectomia inghinală radicală: Nu se efectuează niciodată biopsie cu ac prin scrot la testiculul suspect de cancer (din cauza riscului de răspândire a celulelor canceroase în pielea scrotului și în ganglionii inghinali). Printr-o mică incizie inghinală se îndepărtează complet testiculul și cordonul spermatic.
- Chimioterapia și radioterapia: În funcție de rezultatul anatomopatologic (seminom sau non-seminom) și de stadiu, se recurge la chimioterapie sistemică pe bază de platină (schema BEP) sau la oncologie radioterapeutică. Chiar și în cazurile cu răspândire avansată, cancerul testicular are o rată foarte mare de vindecare.
Autoexaminarea testiculară (KKTM): 3 minute o dată pe lună
Este vital ca bărbații să efectueze regulat autoexaminarea începând de la 15 ani, pentru a-și cunoaște anatomia genitală și a putea depista cancerul testicular în stadiu incipient:
- Momentul cel mai potrivit: În timpul unui duș sau al unei băi calde. Apa caldă relaxează pielea scrotului și permite palparea ușoară a testiculelor în sacul scrotal.
- Examinarea în fața oglinzii: Stați în fața oglinzii și observați dacă există modificări de culoare, umflături sau deformări evidente ale pielii scrotului. Este complet normal ca un testicul să fie puțin mai jos sau foarte puțin mai mare decât celălalt.
- Examinare blândă cu ambele mâini: Examinați fiecare testicul separat. Așezați degetul mare deasupra testiculului, iar degetele arătător și mijlociu dedesubt. Rulați ușor testiculul între degete.
- Verificarea suprafeței și consistenței: Țesutul testicular sănătos este neted, oval și ușor ferm, cu consistența unui ou fiert. Căutați pe corpul testiculului un nodul tare, nedureros sau o îngroșare, chiar dacă are doar dimensiunea unui bob de mazăre.
- Diferențiați epididimul: Palpați structura moale, ușor striată, ca un cordon (epididimul), care se întinde în partea posterioară și superioară a testiculului. Nu confundați această structură naturală cu o formațiune anormală.
COMENTARIUL ACADEMIEI DROZDOGAN
Cele două greșeli majore pe care le întâlnim cel mai frecvent în sănătatea bărbaților tineri sunt considerarea unei formațiuni nedureroase drept „neimportantă” și amânarea prezentării la medic din jenă în cazul durerii testiculare cu debut brusc.
⚡ De ce salvează vieți diagnosticul precoce?
Deși cancerul testicular este cea mai frecventă tumoră solidă a bărbaților tineri, reprezintă una dintre poveștile de succes ale medicinei moderne. Chiar dacă boala s-a răspândit la alte organe (este metastatică), rata vindecării complete depășește 90% prin combinațiile corecte de chirurgie și chimioterapie. Totuși, ezitarea pacienților de a merge la medic poate permite progresia tumorii către ganglionii limfatici și plămâni, impunând tratamente mai dificile.
✅ Nu uitați regula biopsiei
Deși în multe tipuri de cancer diagnosticul se stabilește prin biopsie cu ac, în cazul unei formațiuni testiculare regula fermă este următoarea: Nu se introduce un ac în testicul prin piele. O puncție prin scrot perturbă bariera limfatică și provoacă răspândirea cancerului la ganglionii limfatici inghinali. De aceea, diagnosticul se stabilește prin îndepărtarea testiculului prin abord inghinal (orhiectomie inghinală).
⚠️ Fertilitatea și echilibrul hormonal sunt în siguranță?
Îndepărtarea chirurgicală a unui singur testicul nu elimină, prin ea însăși, masculinitatea, funcția erectilă sau capacitatea de a avea copii. Celălalt testicul sănătos rămas este, singur, mai mult decât suficient pentru producerea testosteronului și spermatozoizilor. Totuși, tinerilor pacienți care vor primi chimioterapie sau radioterapie după operație trebuie să li se ofere obligatoriu, înainte de tratament, opțiunea de congelare a spermei (crioprezervare).
🩺 Abordarea noastră clinică și recomandarea
Nu orice întărire pe care o palpați este cancer; cel mai probabil este un chist sau o varice. Totuși, nu încercați să diagnosticați singur formațiunea. Când palpați ceva diferit, lăsați jena la o parte, consultați imediat un medic urolog și efectuați o ecografie. Măsurile luate precoce vă protejează atât testiculul, cât și viața.
Surse și ghiduri științifice
- European Association of Urology (EAU). Guidelines on Testicular Cancer. EAU Guidelines Office, Arnhem, The Netherlands. Updated 2024.
- National Comprehensive Cancer Network (NCCN). NCCN Clinical Practice Guidelines in Oncology: Testicular Cancer. Version 1.2024.
- American Urological Association (AUA). Diagnosis and Treatment of Early Stage Testicular Cancer: AUA Guideline. J Urol. 2019;202(2):272-281.
- Gordhan CG, Sadeghi-Nejad H. Scrotal pain: Evaluation and management. Korean J Urol. 2015;56(1):3-11.
- Baird DC, Harker GJ, Kabanuk AS. Evaluation of Scrotal Masses. Am Fam Physician. 2019;100(9):535-542.
Surse
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.