Ce este chimioterapia? În ce situații și cum se administrează? Care sunt efectele adverse?

Chimioterapia (numită uneori și „chimio”) este unul dintre cele mai frecvente tratamente pentru cancer. Chimioterapia include anumite medicamente folosite pentru a distruge celulele canceroase și a împiedica dezvoltarea și răspândirea lor în alte regiuni ale corpului.

Chimioterapia poate fi administrată singură, în combinație cu radioterapia sau înainte și după operație.

Modul de administrare a chimioterapiei și medicamentele utilizate variază în funcție de tipul cancerului, stadiul acestuia și starea generală a pacientului.

Ce este chimioterapia?

Chimioterapia este un tip de tratament sistemic care pătrunde în circulația sanguină și poate ajunge în întregul corp, cu scopul de a combate cancerul.

Mecanismul de acțiune al chimioterapiei

O caracteristică comună a celulelor canceroase este creșterea și înmulțirea rapidă. Chimioterapia distruge celulele aflate în procesul de diviziune pentru a forma două celule noi.

Țesuturile corpului sunt alcătuite din miliarde de celule. După ce o persoană a crescut, majoritatea celulelor din corpul său încetează să se dividă și nu se mai înmulțesc. Totuși, ele se divid atunci când este necesară repararea celulelor deteriorate. Când celulele se divid, apar două celule identice. Acolo unde exista o celulă sunt acum două celule. Când și acestea se divid, apar patru celule, apoi opt și așa mai departe.

În cancer, celulele continuă să se dividă până când formează o masă de celule, care alcătuiește un nodul numit tumoră. Deoarece celulele canceroase se divid mai frecvent decât majoritatea celulelor normale, probabilitatea ca chimioterapia să distrugă celulele canceroase este mult mai mare.

Unele medicamente distrug aceste celule aflate în diviziune deteriorând o parte a centrului de control care permite diviziunea celulei.

Efectul asupra celulelor aflate în diviziune

În centrul fiecărei celule vii există o zonă întunecată numită nucleu. Nucleul este centrul de control al celulei și conține cromozomi alcătuiți din gene. Când fiecare celulă se împarte în două pentru a forma celule noi, și aceste gene trebuie copiate integral. Chimioterapia afectează tocmai aceste gene din interiorul nucleului celular.

Unele medicamente deteriorează celulele în momentul diviziunii, iar altele atunci când acestea copiază toate genele înainte de diviziune. Probabilitatea ca chimioterapia să afecteze celulele aflate în repaus, precum majoritatea celulelor sănătoase, este foarte redusă.

Mecanismul de acțiune al combinațiilor de chimioterapice implică afectarea diferitelor etape ale diviziunii celulare. Aceasta înseamnă distrugerea unui număr mai mare de celule. Efectul direct al chimioterapiei asupra celulelor, de distrugere , poartă în oncologie denumirea de citotoxicitate , iar medicamentele cu efect de distrugere a celulelor sunt denumite medicamente citotoxice în acest context.

În plus, chimioterapia acționează și astfel:

• Împiedicând tumorile să își formeze propriile vase de sânge (antiangiogeneză),
• Producând mutații în celulele canceroase (efect mutagen) (celulele grav deteriorate fie mor, fie își pierd capacitatea de a genera o celulă canceroasă soră).

În ce situații se administrează chimioterapia?

Uneori chimioterapia poate fi folosită singură pentru tratarea cancerului. Totuși, ea face frecvent parte din tratamente combinate (împreună cu alte tratamente). În tratamentele combinate, alături de chimioterapie pot fi administrate următoarele:

• Radioterapie
• Chirurgie
• Tratament hormonal
• Medicamente oncologice țintite
• Imunoterapie
• O combinație a oricăruia dintre aceste tratamente

În plus, chimioterapia se utilizează și în următoarele scopuri:

• Chiar dacă tumora este îndepărtată complet prin operație, în corp pot rămâne celule canceroase. Aceste celule pot forma tumori noi sau pot răspândi cancerul în alte regiuni ale corpului. Medicamentele chimioterapice ajută la distrugerea, micșorarea sau ținerea sub control a acestor celule. Administrarea chimioterapiei în scop preventiv după operație poartă denumirea de tratament adjuvant în acest caz.
• Uneori, în momentul diagnosticului, tumora are o dimensiune sau o extindere care nu permite îndepărtarea chirurgicală. Aceste cancere sunt denumite local avansate. În cancerele local avansate, chimioterapia administrată pentru a micșora tumora, a facilita operația și a reduce la minimum riscul de recidivă pe termen lung poartă denumirea de tratament neoadjuvant în acest caz.
• În cancerele în stadiul 4, recurente (recidivate) sau răspândite în alte părți ale corpului (metastaze), chimioterapia paliativă este administrată cu scop de susținere, pentru a micșora tumorile și a ameliora simptomele (de exemplu, durerea provocată de metastazele osoase), a prelungi viața și a îmbunătăți calitatea vieții.

Cum decide medicul meu ce chimioterapie va fi utilizată?

Alegerea chimioterapiei variază:

• În funcție de tipul de cancer pe care îl aveți (unele medicamente chimioterapice sunt folosite în multe tipuri de cancer),
• În funcție de administrarea anterioară a chimioterapiei,
• În funcție de existența unor boli asociate, precum diabetul, insuficiența cardiacă sau renală.

Cum se administrează chimioterapia?

Chimioterapia poate fi administrată în multe moduri. Cele mai frecvente căi de administrare sunt:

• Intravenos (IV): Este calea clasică de administrare a chimioterapiei. Chimioterapia este administrată direct într-o venă (vas care transportă sângele spre inimă). În acest scop sunt preferate frecvent venele antebrațului sau ale dosului mâinii ori un port venos (un cateter sub formă de tub din plastic introdus în venele mari și un rezervor implantat sub piele).
• Intraarterial (IA): Chimioterapia intraarterială constă în administrarea medicamentului chimioterapic direct în tumoră, prin arterele care o hrănesc. În chimioterapia obișnuită, medicamentul administrat într-o venă a brațului printr-o branulă sau un port ajunge mai întâi la plămâni și inimă, apoi se distribuie uniform în întregul corp, într-o concentrație care scade progresiv. Acest tip de chimioterapie (intravenoasă) este preferat în cancerele avansate răspândite în mai multe organe. Uneori însă tumora poate fi localizată într-o singură regiune sau într-un singur organ. La acești pacienți, administrarea chimioterapiei intraarteriale prin vasele care hrănesc tumora permite introducerea întregii cantități de medicament direct în tumoră. Astfel, în tumoră ajunge chimioterapie într-o concentrație mult mai mare, iar efectele adverse sistemice se reduc deoarece medicamentul se distribuie mai puțin în restul corpului.
• Intraperitoneal (IP): Organele abdominale sunt învelite, ca într-o mănușă, de o membrană numită peritoneu. Această membrană are două foițe, una care învelește organele abdominale și alta care căptușește partea anterioară a abdomenului, între ele aflându-se cavitatea peritoneală. Unele cancere în special (precum cancerul ovarian) au tendința de a se răspândi pe această membrană. De aceea, a fost dezvoltată metoda de administrare a medicamentelor chimioterapice între foițele peritoneului.
• Oral (pe gură), sub formă de comprimate: Aceste medicamente chimioterapice se prezintă sub formă de comprimate, capsule sau lichide. Majoritatea medicamentelor țintite inteligente de generație nouă sunt administrate astfel, pe cale orală.

Există diferite tipuri de medicamente chimioterapice?

Există zeci de medicamente chimioterapice pe care le utilizăm în tratamentul cancerului. Fiecare grup de medicamente acționează diferit asupra celulelor canceroase.

• Unele medicamente împiedică înmulțirea celulelor canceroase deteriorând DNA-ul acestora. Ele sunt numite agenți alchilanți și reprezintă cel mai vechi tip de chimioterapie. Sunt utilizate pe scară largă în tratarea multor cancere diferite, precum leucemia, limfomul, mielomul multiplu și sarcomul, dar și cancerul de sân, pulmonar, ovarian (ovarele femeii) și testicular. Ciclofosfamida, melfalanul și temozolomida sunt exemple de agenți alchilanți. Aceste medicamente prezintă un risc, deși redus, de a provoca un cancer secundar; pentru a reduce acest risc, medicamentele pot fi administrate în cele mai mici doze eficiente posibile. Riscul de cancer secundar este mult mai mic pentru agenții alchilanți din grupa platinei, precum carboplatina, cisplatina sau oxaliplatina.
• Alte medicamente chimioterapice opresc creșterea interferând cu metabolismul normal al celulelor. Aceste medicamente sunt numite antimetaboliți în acest context. Le utilizăm frecvent singure sau în combinație cu alte medicamente chimioterapice pentru a trata cancerul de sân, ovarian, intestinal, leucemia și alte tipuri de cancer. Printre aceste medicamente se află 5-fluorouracilul (5-FU), 6-mercaptopurina, citarabina, gemcitabina și metotrexatul.
• Antraciclinele sunt un grup de medicamente chimioterapice care acționează împiedicând funcționarea enzimelor din celulele canceroase ce permit copierea DNA-ului. Sunt utilizate în multe tipuri de cancer. Cele mai cunoscute sunt adriamicina și epirubicina. 
• Inhibitorii mitotici sunt medicamente care împiedică înmulțirea celulelor canceroase blocând mitoza. Aceste medicamente mai sunt numite inhibitori ai microtubulilor în acest context. Cele mai cunoscute medicamente din acest grup sunt taxanii. Medicamentele antimitotice, precum paclitaxelul și docetaxelul, împiedică funcționarea microtubulilor care formează scheletul celulei și afectează flexibilitatea acestora.
• Inhibitorii topoizomerazei reprezintă un alt tip de chimioterapie care atacă enzimele ce ajută celulele canceroase să se dividă și să crească. Etoposidul, irinotecanul și topotecanul sunt exemple din acest grup.
• Steroiziisunt medicamente care acționează precum hormonii proprii ai corpului. Sunt utili în tratarea multor tipuri de cancer și pot contribui la apariția grețurilor și vărsăturilor după chimioterapie. De asemenea, pot preveni reacțiile alergice la unele medicamente. Printre steroizii pe care îi prescriem se numără prednizonul, metilprednisolonul și dexametazona (kordexa).

Există și alte medicamente utilizate în tratamentul cancerului?

Chimioterapia este un tratament oncologic frecvent utilizat. În prezent sunt folosite în mod obișnuit și metode precum medicamentele țintite inteligente, tratamentul hormonal (de exemplu, în cancerul de sân și de prostată) și imunoterapia. Spre deosebire de chimioterapie, aceste medicamente reușesc mai bine să atace celulele canceroase fără a afecta celulele sănătoase. Astfel, efectele adverse pot fi mai ușoare. Aceste medicamente pot fi utilizate singure sau în combinație cu chimioterapia.

Cât durează chimioterapia?

În general, chimioterapia durează aproximativ 3 – 6 luni. Această perioadă se poate scurta sau prelungi în funcție de tipul chimioterapiei și de starea pacientului. De asemenea, perioada poate fi împărțită în cicluri de 2 – 6 săptămâni. Aceste cicluri se repetă sub forma „tratament-repaus-tratament”, pentru a permite corpului să se odihnească pe durata terapiei. Fiecare ciclu poate cuprinde mai multe ședințe, iar aceste ședințe pot dura de la câteva minute la câteva ore, în funcție de tipul chimioterapiei.

Cum știm dacă tratamentul funcționează?

În timpul și după tratament este urmărit răspunsul corpului dumneavoastră. La anumite intervale sunt utilizate metode de imagistică radiologică din oncologie pentru a stabili dacă tumora se micșorează sau continuă să crească. De asemenea, sunt urmărite starea generală, efectele adverse și toleranța la tratament. Dacă tratamentul pare să nu funcționeze, pot fi recomandate o doză diferită sau alte tratamente.

- Subiect asociat: Povești care oferă speranță

Ce se întâmplă după chimioterapie? Care sunt efectele adverse?

După tratamentul oncologic, pacienții se simt atât ușurați, cât și îngrijorați. Ei sunt preocupați de posibilitatea recidivei cancerului și de faptul că ar putea să nu observe un eventual semn precoce. Aceasta este o situație normală. Primul pas pentru a face față situației este recunoașterea propriilor îngrijorări și temeri. Apoi, pentru a le depăși, pot solicita ajutorul familiei, al celor dragi, al grupurilor de sprijin sau al specialiștilor.

În plus, după tratament pot apărea efecte adverse pe termen lung asociate acestuia. Dificultățile de somn, oboseala, problemele de memorie, durerea persistentă sau furnicăturile cauzate de neuropatie și dificultățile emoționale sunt exemple de astfel de efecte pe termen lung. Este important ca persoanele să fie conștiente de aceste efecte adverse de durată, în special în eventualitatea recidivei cancerului.

- Subiect asociat: 11 efecte adverse pe termen lung ale chimioterapiei

*

Notă: Imaginea articolului nostru aparține Centrului nostru de Chimioterapie și Artă. Activitățile artistice în timpul canceruluicontribuie la o desfășurare mult mai pozitivă atât a perioadei de tratament, cât și a celei ulterioare și, totodată, aduc culoare în viață.