Este eficientă vitamina C în doze mari pentru tratarea pacienților cu Covid-19 de la terapie intensivă?

Pandemia de Covid-19 a afectat profund toate domeniile medicinei, însă, fără îndoială, terapia intensivă și bolile infecțioase au fost specialitățile cele mai afectate și care au atras cea mai multă atenție. Aproximativ 5-6% dintre pacienții cu diagnostic confirmat de Covid-19 primesc tratament avansat la terapie intensivă, iar printre principalele situații clinice cu care se confruntă specialiștii în terapie intensivă se numără sepsisul.

Sepsisul reprezintă afectarea organelor de către răspunsul anormal al organismului la o infecție; este o afecțiune extrem de gravă, cu mortalitate ridicată, care necesită intervenții medicale intensive. Tratamentele standard ale acestei situații critice sunt recunoașterea precoce, administrarea rapidă de lichide și antibiotice, precum și susținerea respirației și a circulației. Cu toate acestea, vitamina C în doze mari este invocată insistent de un număr mic de medici, alături de alte practici alternative, ca fiind eficientă în tratarea sepsisului și a Covid-19. De aceea, evaluăm locul administrării vitaminei C în doze mari în tratamentul sepsisului, în lumina celor mai recente dovezi științifice.

Istoria surprinzătoare a vitaminei C

Exploratorul portughez Ferdinando Magellano conduce în 1519 o flotă de cinci corăbii care pleacă din Andaluzia. În căutarea unei legături între Europa și Asia, el încearcă o expediție care avea să rămână în analele istoriei. O inițiativă deosebit de îndrăzneață pentru acele vremuri. Pornește într-o călătorie de luni întregi în largul mării, fără porturi intermediare pentru reaprovizionare, fără să știe ce îl așteaptă și fără certitudinea reușitei. După un timp, în această călătorie lungă și dificilă, în rândul echipajului apar simptome ciudate, tot mai grave. Încep oboseala, scăderea în greutate și sângerările gingivale. În stadiile avansate, marinarilor le cad dinții, iar locurile din care au căzut și chiar micile răni ale gingiilor se măresc și se infectează ușor. La sfârșitul unei călătorii de explorare de aproape 3 ani, 80% din echipaj își pierduse viața. Din câte știm, istoria vitaminei C datează din acele vremuri: una dintre marile călătorii pe mare intrate în istorie și marinarii lipsiți mult timp de fructe și legume proaspete. La 200 de ani după această călătorie, chirurgul britanic James Lind a identificat deficitul de vitamina C și denumirea bolii: scorbutul, cunoscut și ca boala marinarilor.

Care sunt proprietățile vitaminei C?

Vitamina C, numită în chimie acid ascorbic, este un compus organic inodor. Este un derivat al monozaharidelor, asemănător structural cu glucoza și cu alte monozaharide cu șase atomi de carbon. Acidul ascorbic se găsește în toate țesuturile vii. Cele mai bogate surse ale acestei vitamine, foarte răspândite în natură, sunt fructele și legumele proaspete.

Multe animale și plante își pot produce propria vitamină C din glucoză. Oamenii, unele specii de lilieci frugivori, porcușorii de Guineea și primatele antropoide nu pot produce vitamina C și trebuie să o obțină din alimente. Așadar, pentru un grup de viețuitoare din care face parte și omul, aceasta este esențială: organismul nu o poate fabrica și trebuie să o primească din exterior. Vitamina C este solubilă în apă și participă la procese fiziologice precum funcționarea sistemului imunitar și producerea colagenului. În plus, acționează ca antioxidant în numeroase reacții chimice din organism.

Cum a apărut ideea vitaminei C în tratamentul sepsisului...

În prezent, deficitul de vitamina C suficient de sever pentru a provoca scorbut este foarte rar și se tratează ușor. Totuși, având în vedere rolul său în sistemul imunitar, s-a considerat că ar putea avea un loc în tratamentul sepsisului. Sepsisul este un tablou clinic în care o anumită infecție din organism progresează, afectând și alte organe. Când sepsisul nu poate fi controlat, afectarea mai multor sisteme de organe, inclusiv a inimii și a circulației, provoacă o scădere a tensiunii arteriale care pune viața în pericol, iar acești pacienți trebuie monitorizați în secțiile de terapie intensivă. Acest tablou clinic avansat este denumit șoc septic. Numeroasele cercetări au adus progrese importante în tratamentul sepsisului și al șocului septic. Totuși, acestea rămân situații clinice cu un risc ridicat de deces. De aceea, continuă numeroase cercetări despre mecanismul lor de apariție și tratament.

Ideea că vitamina C ar putea avea un loc în tratamentul sepsisului nu provine doar din funcțiile sale în sistemul imunitar. S-a considerat că merită studiată în sepsis deoarece participă la sinteza unor substanțe produse de organism atunci când apare o infecție severă: catecolaminele, molecule importante mai ales pentru funcționarea inimii și a vaselor de sânge, și citokinele, molecule care apar atunci când se dezvoltă inflamația din cauza unei infecții sau din alte motive. În plus, unele studii au arătat că pacienții care dezvoltă sepsis au niveluri scăzute de vitamina C.

Rezultatele cercetărilor despre vitamina C în tratamentul sepsisului

Au fost publicate prezentări de caz și serii de cazuri care sugerau că vitamina C ar putea produce unele rezultate favorabile la pacienții diagnosticați cu sepsis. Însă aceste rezultate științifice slabe și contradictorii nu erau suficiente pentru ca vitamina C să devină un tratament recomandat în ghidurile pentru sepsis. Să examinăm câteva dintre cercetările care au atras cel mai mult atenția.

În 2017, în revista Chest a fost publicat un studiu clinic, care a stârnit entuziasm: Paul Marik și colegii săi au împărțit pacienții cu sepsis în 2 grupuri. Un grup a primit tratamentul standard pentru sepsis, iar în celălalt grup au fost adăugate vitamina C, medicamente steroidiene și tiamină (vitamina B1). Raționamentul acestei abordări combinate, care includea vitamina C, era următorul: fiecare moleculă a acestei triple terapii avea, „teoretic”, proprietăți capabile să corecteze fiziopatologia sepsisului. Rezultatele studiului au oferit unele date potrivit cărora tripla terapie reducea mortalitatea și producea mai puține leziuni în organele afectate de sepsis. Însă studiul avea deficiențe metodologice. Cu toate acestea, a stârnit un mare interes și surprindere, ducând la realizarea mai multor studii pe această temă.

Rezultatele unei metaanalize mai ample, publicate în 2019, care evalua dacă vitamina C are un loc în tratamentul pacienților din terapie intensivă, aduc și ele clarificări. Dintre cele 16 studii incluse în metaanaliză, 6 investigau tratamentul cu vitamina C la pacienți cu sepsis internați la terapie intensivă. Rezultatele acestei metaanalize arătaseră că vitamina C nu influența durata spitalizării, durata șederii la terapie intensivă sau supraviețuirea pacienților din terapie intensivă.

Ulterior, în octombrie 2019, revista JAMA a publicat un studiu clinic numit „ALI-CITRUS”. În acest studiu, 167 de pacienți internați la terapie intensivă, care primeau suport prin ventilație mecanică și aveau diagnosticul de sepsis și ARDS (sindrom de detresă respiratorie acută, cu disfuncție pulmonară de obicei asociată sepsisului), au fost împărțiți în două subgrupuri. Unul dintre grupuri a primit vitamina C intravenos în doze mari, în plus față de tratamentul standard al sepsisului. Rezultatele nu au confirmat așteptările. Severitatea leziunilor în sistemele de organe afectate de sepsis a fost aceeași în cele 2 grupuri. În plus, nivelurile markerilor sanguini care indică inflamația și afectarea vasculară au fost similare în cele 2 grupuri. Deși mortalitatea la 28 de zile a fost mai bună în grupul cu vitamina C, nu se făcuseră ajustări pentru alte variabile care influențau acest rezultat. Prin urmare, nu permitea o concluzie fermă potrivit căreia mortalitatea era mai mică în grupul cu vitamina C.

În cele din urmă, în ianuarie 2020, JAMA a publicat un studiu recent numit „VITAMINS”, care poate fi considerat și o sinteză a tuturor studiilor realizate până atunci în acest domeniu. Pornind de la ipoteza că deficitul de vitamina C și de vitamina B1 ar putea contribui la apariția sepsisului, studiul a fost realizat cu un număr considerabil de pacienți: 216 persoane diagnosticate cu șoc septic. Pe lângă tratamentul standard, jumătate dintre pacienți au primit vitamina C în doze mari, vitamina B1 și cortizon, iar cealaltă jumătate a primit doar medicamente cu cortizon în plus față de tratamentul standard. Rezultatele au arătat că adăugarea vitaminei C sau a vitaminei B1 la tratament nu oferea niciun beneficiu suplimentar.

Concluzie

În ciuda teoriilor și raționamentelor, în prezent nu există dovezi că vitamina C oferă o rată mai bună de supraviețuire în tratamentul unor situații clinice grave precum sepsisul și șocul septic. Cercetările privind vitamina C continuă pentru acest grup de pacienți în stare critică. Sunt în desfășurare aproape 20 de studii pe această temă. Desigur, datele obținute la încheierea lor vor aduce mai multe clarificări. În lumina dovezilor științifice actuale, însă, este clar că vitamina C în doze mari nu aduce beneficii în tratament. Pentru tratarea acestei situații care pune viața în pericol, abordarea de bază incontestabilă rămâne, conform ghidurilor de tratament, administrarea rapidă a antibioticelor, tratamentele pentru colapsul circulator (lichide intravenoase și catecolamine pentru susținerea circulației) și, când este necesar, ventilația mecanică.

Mai jos, se poate observa că administrarea vitaminei C în doze mari nu este inclusă în ghidurile naționale și internaționale de tratament pentru COVID-19:

*

- TOATE ARTICOLELE NOASTRE DESPRE CORONAVIRUS -

*

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern