Cunoașterea științifică și medicina bazată pe dovezi! Știința începe cu dorința de a ști

Astăzi întâlnim definiții diferite ale cunoașterii în fiecare domeniu, dar cunoașterea și știința încep cu dorința de a ști . Dacă încercăm o definiție scurtă, cunoașterea este îmbinarea experienței noastre cu datele obținute observând și recunoscând evenimentele, ființele și obiectele din jur. Cunoașterea poate privi trecutul, prezentul sau viitorul și este utilizabilă cât timp răspunde nevoilor. Oamenii au avut mai întâi nevoie de ea pentru a supraviețui și de aceea au avut nevoie de știință.

Cunoașterea este semnificativă în măsura în care reduce incertitudinile minții. Trebuie să fie corectă, oportună, completă, concisă, adecvată și ieftină. Corectitudinea este esențială, deoarece informațiile ulterioare se acumulează pe baza celei inițiale. Deși uneori pare neschimbătoare, se poate modifica odată cu timpul și condițiile. O considerăm imuabilă deoarece, când o testăm, așteptăm toate aceste proprietăți în fiecare domeniu.

Cum ajungem la cunoaștere?

• Prin experiență individuală: Informații nesistematice obținute în viața obișnuită prin vedere, auz, atingere etc., fără bază în relația cauză-efect.
• Calea mistică / religioasă: Cunoașterea religioasă se bazează pe un sistem de credință stabilit de o ființă supremă. Este dogmatică: nu poate fi pusă la îndoială, ci este acceptată.
• Calea autorității: Informații obținute apelând la persoane considerate specialiste în acel domeniu în societate.
• Calea rațională: Cunoașterea se dobândește prin potențialul rațiunii, folosind deducția, inducția și sinteza. Nu orice informație obținută astfel este neapărat adevărată.
• Calea științifică: Obținerea cunoașterii sistematice prin metode și cercetări fiabile. Informațiile nu diferă de la persoană la persoană, sunt general valabile, sistematice și coerente.

Istoric, cunoașterea preocupa mai ales filosofia; odată cu alte discipline și conceptul de cunoaștere științifică, a devenit tot mai mult preocuparea științei. Cunoașterea științifică se obține prin metode valide și fiabile. Pentru a-i înțelege adevărul și calitatea trebuie să știm ce proprietăți trebuie să aibă.

Cunoașterea științifică:

• Trebuie obținută prin metode de cercetare fiabile și valide.
• Omenirea trebuie să fie de acord asupra ei, să fie acceptată oriunde în lume, fără ca aceasta să însemne adevăr absolut.
• Avansează prin acumulare.
• Subiectul trebuie abordat amplu și integral, pentru caracter sistematic și coerență.
• Are un domeniu și o metodă determinate, ceea ce ne conduce la conceptul de metodă științifică.
• Este obiectivă.

Cunoașterea științifică ne introduce și alte concepte. Pe scurt:

• Fapt: Obiecte, situații sau evenimente din univers, observabile direct sau indirect.
• Concept: Reprezentarea mentală a faptelor.
• Teorie: Idei rezultate din examinarea faptelor unui domeniu. Dacă sunt testate, teoriile pot deveni legi.
• Lege științifică: Exprimarea relațiilor dintre fapte în anumite condiții. Spre deosebire de teorii, legile apar din relațiile faptelor.

De-a lungul secolelor, folosind rațiunea pentru evenimente, natură și obiecte, dorind să le stăpânească, să afle ce sunt și, în esență, să le cunoască, omul a adus știința în viață. Fără a o defini complet, știința este ansamblul cunoștințelor care, cercetând o parte a universului sau evenimentelor prin metode experimentale bazate pe realitate, încearcă să formuleze legi.

Știința este ansamblul cunoștințelor obiective, sistematice, cu realitate acceptată.

Punctul-cheie este lăsarea subiectivității deoparte, scoaterea propriei persoane din tablou și cântărirea, măsurarea și cercetarea logică a informației. Există concepte de care nu trebuie să ne îndepărtăm în știință.

Știința:

• Este factuală, se ocupă de fapte observate și măsurate.
• Este logică, informațiile sunt coerente între ele.
• Este obiectivă, oricine poate experimenta în condiții potrivite și obține aceleași rezultate. 
• Este critică, cercetează avantajele și dezavantajele fiecărei căi, rezultatul devenind cunoaștere universală.
• Generalizează , excepțiile nu schimbă prea mult regula; examinează tipuri de fapte, nu numai cazuri izolate. De aceea clasificarea este importantă.
• Este selectivă, din infinitele evenimente și fapte ale universului alege ceea ce ajută subiectul ori testează teoria.
• Poate fi demonstrată, testarea la momente diferite produce aceleași rezultate.
• Filtrează cunoștințele, identifică erorile și le înlocuiește.
• Totodată este diversă, progresivă și inovatoare.

Putem împărți științele în normative și pozitive

Este medicina o știință pozitivă? Această întrebare este discutată astăzi de unii. Știința pozitivă se bazează pe experiment, rațiune și concepte concrete. Susține lucrurile prin experiment și demonstrație, de aici provenind existența sa. Nici în medicină nu putem explica sau aplica ceva pacientului fără experiment ori cercetare științifică. De aceea, medicina este o știință pozitivă; chiar cea care a servit cel mai mult omenirea până acum dintre științele pozitive.

Metoda folosită de științele pozitive este cercetarea experimentală, cu patru etape principale:

1. Formularea ipotezei; după observații se formulează mai întâi o presupunere despre ceea ce dorim să aflăm.
2. Experimentarea; urmează etapa esențială, efectuarea experimentelor în condiții adecvate.
3. Explicația; evenimentele sunt explicate, definite și sunt prezentate relațiile lor.
4. Concluzia; la final se obține un rezultat, inițial o teorie; dacă toate experimentele și cercetările necesare sunt făcute și se ajunge la o judecată sigură, poate deveni lege, precum gravitația.

Deși unii susțin încă faptul că medicina nu este știință, Hipocrate ne-a demonstrat contrariul acum 2500 de ani. Medicina este știință, și încă pozitivă. Hipocrate este fondatorul medicinei pozitive: a bazat-o pe experiment și observație, afirmând că bolile au cauze fizice și reale. El susținea că cei care cercetează medical trebuie să culeagă informații despre mediu și persoană .

Examinând primele cercetări experimentale și științifice din medicină putem înțelege mai ușor conceptul:

• John Graunt a fost matematician și statistician englez în anii 1600. În cartea publicată în 1662 a inclus rapoarte de nașteri și decese și a introdus demografia . Pe scurt, demografia este știința populației. Descoperirea lui a deschis căi noi împotriva epidemiilor care decimau comunitățile. Este una dintre primele cercetări bazate pe acumularea datelor științifice.
• James Linda studiat scorbutul, mai ales al marinarilor, într-un experiment de 6 zile cu 12 persoane: la 2 a dat cidru, la 2 elixir de vitriol, la 2 oțet, la 2 pastă vegetală, la 2 portocale și lămâi și la 2 apă de mare. A observat beneficiul portocalelor și lămâilor. Boala provenea deci din lipsa accesului la surse de vitamina C. Pentru prima dată, în acest studiu a fost folosită metoda experimentală.
• Edward Jenner a aplicat lichid de la vaci pe brațele a 24 de copii pentru variolă, o mare problemă a vremii, și a observat că nu se îmbolnăveau. A introdus în medicină ideea tratării bolilor prin vaccinare.

Aceste cercetări, cu rădăcini la Hipocrate, au accelerat incredibil din secolul 18., contribuind la sănătatea tuturor ființelor prin numeroase tratamente noi. Totodată a devenit greu de urmărit informația și progresul crescând exponențial. Calitatea și siguranța informației sunt puse zilnic în discuție în epoca tehnologiei. Creșterea rapidă a volumului informației a dus la conceptul de medicină bazată pe dovezi .

Ce este medicina bazată pe dovezi?

Conceptul a apărut întâi în secolul 19., la medicii parizieni, în opoziție cu medicina intuitivă. Ei au observat că abordările și tratamentele nu dau același rezultat și au înțeles că pot ajunge la concluzii numai calculând probabilități, obținând semnificație statistică.

În literatura medicală, David Eddy a folosit pentru prima dată termenul Evidence Based Medicine .

În medicina bazată pe dovezi, progresele clinice și experiența medicului nu sunt utile separat; aceasta este punctul lor de întâlnire ideal.

Pe lângă imposibilitatea de a vorbi fără date, nici judecata numai pe baza datelor nu este posibilă. Datele sunt forma cea mai brută. Trebuie procesate în informație, iar adăugarea inteligenței și experienței umane formează knowledge, cunoașterea esențială. Pentru cunoaștere corectă și utilă este necesară ordinea date (data) >> informație (information) >> cunoaștere (knowledge) .

Datele arată că numai %15-40 dintre intervențiile medicale se bazează pe dovezi științifice. Medicina bazată pe dovezi răspunde dificultății medicului de a urmări sutele de articole și studii zilnice. Pentru a trata cu adevărat pacientul, trebuie cunoscute progresele din toată lumea și verificată corectitudinea informației. Continuarea numai cu ceea ce s-a învățat la facultate nu poate fi decât un vis.

În activitatea intensă, urmărirea atentă a progreselor este dificilă. Medicul trebuie să fie foarte motivat și instruit pentru evaluarea corectitudinii. Problema timpului poate fi abordată prin bibliotecari medicali sau specialiști în căutarea literaturii. Medicina bazată pe dovezi nu poate exista fără pacient, medic și cunoaștere sigură.

Cum se aplică? David Scatt descrie cinci etape:

1. Mai întâi se formulează o întrebare despre problema întâlnită. O întrebare bună trebuie să fie clară și concentrată direct pe problemă.
2. Trebuie căutate dovezi și literatura pentru răspuns. Pot fi folosite surse orale, seminare și congrese, dar timpul poate fi o problemă. Revistele și cărțile pot ajuta, însă publicarea durează, iar progresele sunt rapide. Sursele online, cele mai folosite în prezent, pot fi mai utile. Pe internet există site-uri care facilitează căutarea informațiilor științifice, precum Medline, Pubmed și biblioteca Cochrane, și accesul la cele mai actuale date este mai ușor.
3. Evaluarea critică a dovezilor necesită cunoștințe de statistică . Este importantă metoda prin care s-a obținut informația și traseul urmat.
4. Combinarea celor mai bune dovezi cu particularitățile pacientului pentru decizie și aplicare este unul dintre aspectele cele mai atractive. Chiar dacă tratamentul este potrivit bolii, nu poate fi aplicat ignorând pacientul; altfel unde rămâne triada inseparabilă: pacientul, informația de calitate și experiența medicului.
5. Pentru funcționarea și evaluarea procesului trebuie să ne punem mereu la îndoială munca și să căutăm cum să o îmbunătățim.

Ca exemplu, multe studii au cercetat cancerul produs de solar și alte dispozitive UV artificiale. Unele l-au demonstrat statistic, altele au interpretat opus, iar în unele locuri utilizarea a fost interzisă. Pentru răspuns au fost analizate studii cu metode diferite, s-a demonstrat statistic creșterea riscului de melanom sub 35 de ani și s-a interzis utilizarea sub 18 ani.

Concluzie

Există multe căi spre cunoaștere, dar puține informații întâlnite au caracter științific. Medicina privește mai sceptic tot ce nu este dovedit, deoarece în joc este viața noastră. Pentru a rămâne vigilenți în fața informațiilor corecte sau false și a comercianților de speranță, trebuie să fim curioși, să cercetăm și să verificăm adevărul celor descoperite și să ne creștem copiii în acest spirit.