Estrogenul vaginal este sigur pentru femeile care au avut cancer mamar?

Cancerul mamar și tratamentul său pot fi urmate de numeroase reacții adverse care afectează calitatea vieții. Printre acestea se numără uscăciunea și pruritul vaginal, precum și durerea la contact sexual, determinate de scăderea estrogenului. 

Teama de recidivă

Uscăciunea, pruritul vaginal și durerea la contact sexual pot afecta grav sănătatea fizică și psihologică. Deși estrogenul vaginal poate ameliora simptomele, există îngrijorări importante privind siguranța la femeile care au avut cancer mamar. În special la tumorile cu receptori hormonali pozitivi, HR-pozitive, și la utilizatoarele de inhibitori de aromatază , posibilitatea ca estrogenul să crească riscul de recidivă a cancerului provoacă dezbateri între medici și paciente. Înțelegerea efectului asupra supraviețuirii pe termen lung este, așadar, esențială pentru administrarea în siguranță.

Un studiu nou

Un studiu efectuat în Franța și prezentat la 17 mai 2024 la Congresul ESMO pentru Cancer Mamar a sugerat că estrogenul vaginal nu crește riscul de recidivă la femeile cu tumori cu receptori hormonali (HR) negativi sau la cele care primesc tamoxifen concomitent pentru tumori HR-pozitive, însă ar trebui evitat la utilizatoarele inhibitorilor de aromatază.

Detaliile studiului

Femeile tratate pentru cancer mamar pot avea simptome genitourinare, precum uscăciune, prurit vaginal și durere la contact sexual, din cauza scăderii estrogenului. Terapiile vaginale cu estriol și promestrien, 3-propil etil, 17B-metil estradiol, pot preveni aceste simptome, însă efectul asupra rezultatelor oncologice este incert. Folosind datele asigurărilor franceze, cercetătorii au conceput un studiu al efectului estrogenului vaginal asupra supraviețuirii fără boală la femeile care au avut cancer mamar.

Vârsta mediană a pacientelor a fost de 54 de ani; 85% aveau tumori HR-pozitive și 15% HR-negative. Au fost efectuate analize de subgrup în funcție de statusul HR și schema endocrină.

Rezultate

• Dintre 135 de mii de paciente, 1739 utilizaseră estrogen vaginal: 56% promestrien, 34% estriol și 10% ambele.
• La pacientele cu tumori HR-pozitive, începerea estrogenului vaginal a dus la o scădere modestă a supraviețuirii fără boală, în special în timpul tratamentului concomitent cu inhibitor de aromatază: scădere de 2,1 puncte procentuale în 5 ani.
• Nu a fost observată o reducere a supraviețuirii fără boală în tumorile HR-negative sau la pacientele tratate cu tamoxifen.
• La utilizatoarele inhibitorilor de aromatază, începerea estriolului a determinat o scădere „mai severă și mai precoce” a supraviețuirii fără boală decât promestrienul: scădere de 4,2 puncte procentuale în 3 ani, față de o diferență de 1,0 puncte procentuale la începerea promestrienului.

Comentariu

Studiul abordează o problemă importantă de calitate a vieții, disfuncția sexuală la pacientele oncologice. Aceasta este asociată cu anxietate și depresie și trebuie considerată o componentă importantă a calității vieții. Rezultatele arată siguranța estrogenului vaginal la femeile cu tumori HR-negative și la cele tratate concomitent cu tamoxifen. În schimb, la cele care primesc inhibitori de aromatază, estrogenul vaginal ar trebui evitat pe cât posibil, iar promestrienul preferat estriolului.

Pot exista mai multe explicații:

1. Mecanisme hormonale: La femeile cu tumori HR-pozitive, estrogenul poate stimula creșterea tumorală. Tamoxifenul îi blochează efectele, în timp ce inhibitorii de aromatază reduc producția de estrogen. Proporția estrogenului vaginal care ajunge în circulația sistemică și efectele hormonilor asupra celulelor tumorale pot influența direct rezultatele tratamentului.
2. Scheme terapeutice: Tamoxifenul și inhibitorii de aromatază acționează diferit: primul blochează receptorii estrogenici, iar ceilalți inhibă producția de estrogen. Aceste diferențe modifică efectele terapiei vaginale.
3. Factori individuali: Structura genetică, caracteristicile tumorale și starea generală a pacientelor pot influența rezultatele estrogenului vaginal. Planul trebuie astfel evaluat individual.

Rezultatele arată necesitatea evaluării atente a estrogenului vaginal la femeile tratate pentru cancer mamar. Sunt necesare cercetări suplimentare privind siguranța, deși constatările actuale sunt promițătoare în tumorile HR-negative și la utilizatoarele tamoxifenului. Pentru cele tratate cu inhibitori de aromatază este necesară o abordare mai prudentă.