Femeile cu cancer de sân pot întrerupe în siguranță tratamentul hormonal pentru o sarcină

Una dintre întrebările importante ale femeilor diagnosticate cu cancer de sân la vârsta fertilă este dacă vor putea rămâne însărcinate. Deși subiectul nu este prioritar la diagnostic și în timpul tratamentului, poate deveni principala întrebare la un an sau doi după încheierea acestuia.

O sarcină în siguranță este posibilă

Un studiu arată că femeile care au depășit cancerul de sân cu receptori hormonali pozitivi (HR +) își pot întrerupe tratamentul de supresie hormonală timp de 2 ani fără a afecta rezultatele bolii. Studiul a inclus peste 500 de femei în premenopauză din 20 de țări. Întreruperea tratamentului nu a influențat rata recidivelor.

Studiul, numit POSITIVE, a fost prezentat în cadrul Simpozionului de Cancer Mamar San Antonio din 2022 (SABCS).

Studiul a inclus peste 500 de femei în premenopauză din 20 de țări, care primiseră cel puțin 18 luni de tratament hormonal pentru cancer mamar HR +. Apoi li s-au oferit 2 ani pentru a naște și alăpta înainte de reluarea tratamentului. Este important că pauza nu a influențat ratele recidivei. În plus, aproape peste o treime dintre femei au obținut cel puțin o sarcină, majoritatea în 2 ani, iar marea majoritate reluaseră tratamentul hormonal până la sfârșitul perioadei de studiu.

Detaliile studiului POSITIVE

POSITIVE a fost un studiu cu un singur braț, care a inclus femei în premenopauză, cu vârsta de până la 42 de ani.

Au fost incluse paciente cu cancer mamar hormonal pozitiv (HR +) în stadiile 1-3, care primiseră între minimum 18 și maximum 30 de luni de tratament hormonal adjuvant (protector, după operație) și nu avuseseră recidive până atunci.

Femeile puteau să fi primit anterior chimioterapie neoadjuvantă (pentru micșorarea tumorii înainte de operație), indiferent dacă își conservaseră sau nu ovocite pentru fertilitate.

Femeile au întrerupt tratamentul hormonal în decurs de 1 lună de la înscriere, apoi au trecut printr-o perioadă de 3 luni fără tratament, înaintea intervalului de până la 2 ani pentru a încerca să rămână însărcinate, a concepe, a naște și a alăpta.

Ulterior, li s-a „recomandat insistent” să reia tratamentul pentru a completa cei 5-10 ani planificați de terapie hormonală, fiind prevăzută urmărirea până la 10 ani.

Au fost înscrise 518 femei în 116 centre din 20 de țări, pe patru continente, dintre care 516 au fost eligibile pentru analiza principală de eficacitate. Intervalul median de la diagnosticul cancerului de sân până la înscriere a fost de 29 de luni.

La înscriere, vârsta mediană era de 37 de ani, iar 75% nu născuseră anterior. 93% aveau cancer mamar în stadiul 1 sau 2.

Durata mediană a tratamentului hormonal înainte de înscriere a fost de 23,4 luni.

Tamoxifen și alți modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici (SERM) au fost administrați singuri la 42% dintre paciente, iar 36% au primit SERM plus supresia funcției ovariene. 16% au primit un inhibitor de aromatază, precum arimidex, împreună cu supresia funcției ovariene.

Majoritatea femeilor (62%) primiseră anterior chimioterapie neoadjuvantă.

Criteriul principal a fost „intervalul de 3 ani fără cancer”, evaluat după o urmărire mediană de 41 de luni. Rata eșecului intervalului de 3 ani fără cancer a fost de 8,9%, corespunzând la 44 de evenimente. Rata eșecului „intervalului de 3 ani fără cancer la distanță” a fost de 4,5%, cu 22 de evenimente. Ambele rate au fost similare celor ale controlului istoric, adică pacientelor fără o asemenea pauză terapeutică.

Pentru analiza criteriului secundar, echipa a evaluat 497 de femei din POSITIVE. Dintre acestea, 368 (74%) au avut cel puțin o sarcină, în total 507 sarcini. Cel puțin o naștere cu copil viu a fost înregistrată la 64% dintre femei sau la 86% dintre cele care au rămas însărcinate.

Aproximativ 43% au folosit o formă de tehnologie de reproducere asistată la un moment dat în timpul studiului.

Complicații ale sarcinii au apărut în 11% dintre sarcini; cele mai frecvente au fost hipertensiunea/preeclampsia, în 3%, și diabetul, în 2%.

Au fost 350 de nașteri cu copii vii la 317 femei: 335 nașteri unice și 15 gemelare. Doar 8% dintre copii au avut greutate mică la naștere, iar 2%, malformații congenitale. Alăptarea a fost raportată de 62% dintre femei.

La 48 de luni de urmărire, 76% reluaseră tratamentul hormonal. 8% au avut recidivă sau au decedat înainte de a-l putea relua, iar 15% nu îl reluaseră încă din alte motive.

Dintre femeile fără boală care nu reluaseră tratamentul hormonal, 79% au indicat la ultima evaluare că încă încercau să obțină o sarcină, erau însărcinate sau fuseseră recent, ori continuau alăptarea.

Este un studiu dificil de conceput și efectuat și primul care examinează efectiv siguranța întreruperii unui tratament hormonal în curs pentru a obține o sarcină. Întreruperea pentru sarcină este „o decizie individuală excepțională”.

Trebuie reținut că aceste rezultate se aplică numai tratamentului hormonal, nu și femeilor care primesc terapii de nouă generație precum abemaciclib.

Concluzie

Este important să discutăm preocupările privind fertilitatea viitoare și să subliniem posibilitatea unei sarcini, mai ales la femeile cu cancer de sân înainte de 40 de ani, în stadiu incipient, cu risc mic și care nu au avut copii. Studiul arată că, în această situație de cancer mamar hormonal pozitiv, tratamentul hormonal poate fi întrerupt pentru sarcină și alăptare.