Hidroxiclorochina, medicamentul antimalaric în tratamentul COVID-19 – nu suntem într-un blockbuster hollywoodian!

Acest articol continuă materialul nostru intitulat „Medicul francez dr. Didier Raoult, care a declanșat controversa privind hidroxiclorochina antimalarică în tratamentul coronavirusului, și povestea sa”.

Cât de bucuros aș fi fost dacă un geniu strălucit, asemenea lui Jeff Goldblum din Jurassic Park, ar fi descoperit, într-un colț al unei mese de laborator dezordonate, un tratament miraculos pentru noul coronavirus (SARS-CoV-2) ! Câte aplauze i-aș fi oferit acestui erou magnific, care lucrează prea repede pentru ochii muritorilor de rând, dacă ar fi salvat milioane de vieți dovedind înaintea tuturor adevărul ipotezei sale, în fața unei lumi îngrozite. Dar nu suntem într-un blockbuster hollywoodian!..

Când Didier Raoult și-a început primul studiu despre clorochină, îl baza pe trei lucruri: o constatare verificabilă, o afirmație și o intuiție.

Constatarea verificabilă era că clorochina are efect împotriva virusului SARS-CoV-2 în eprubete (in vitro, de exemplu, în culturi celulare), nu în sisteme experimentale vii (in vivo, de exemplu, în experimente pe animale). Faptul că această activitate in vitro exista și pentru multe alte virusuri, în timp ce la pacienți nu se observase niciun efect clinic favorabil, ba chiar fusese asociată cu mortalitate crescută, ca în cazul febrei Chikungunya, arăta de fapt necesitatea unei abordări prudente.

Această situație, care impunea scepticism, a fost dată la o parte prin cuvintele lui Raoult: „A apărut un studiu clinic chinez care arată că clorochina produce o ameliorare extraordinară în toate infecțiile pozitive pentru coronavirusul chinez (!) și care susține necesitatea utilizării sale la toți acești pacienți.” Deși au trecut două luni de la această știre senzațională, întreaga lume încă așteaptă să fie prezentată fie și cea mai mică dovadă pentru această afirmație, care pare un elaborat bluff mediatic.

Ultimul lucru pe care Didier Raoult îl apără încă obstinat, în videoclipuri tot mai bizare, este intuiția. Spre deosebire de elitele pariziene alese, care pierd vremea de mult timp și cărora procedurile standard le-ar cere luni pentru a avansa, acest om practic poate ajunge la rădăcina problemei și poate vedea rapid soluția.

Prin atitudinea sa foarte sigură în mass-media trezește mari speranțe și începe studiile. Așteptările și speranțele sunt atât de mari, încât nimeni din presă sau politică nu se gândește să îl pună sub semnul întrebării.

Cine și-ar fi imaginat că un om de știință respectat, cu un CV impresionant, s-ar arunca orbește într-o fraudă?

Studiile lui Didier Raoult se succed unul după altul, desigur cu concluzii manipulate grosolan și cu erori tot mai numeroase…

În primul studiu, dintre cei 42 de pacienți cărora li se aplică abordarea lui Didier Raoult, unul moare, iar trei sunt spitalizați din cauza agravării stării lor. Acești patru pacienți, care ar fi trebuit considerați eșecuri pentru hidroxiclorochină, sunt excluși din rezultatele studiului prin atingerea unei baghete magice (deși oriunde în lume, inclusiv în Franța, acest lucru ar trebui numit fraudă)…

Ulterior, Didier Raoult adaugă azitromicina la tratament și concluzionează că asocierea este mai eficientă decât hidroxiclorochina singură, deși diferența observată la doar 6 pacienți nu este semnificativă științific…

Inițial, Didier Raoult stabilește drept criteriu pentru a demonstra succesul studiului detectarea prezenței virusului în probele nazale ale pacienților timp de aproximativ 14 zile. Totuși, studiul este întrerupt în ziua 6, iar reducerea încărcăturii virale intranazale este considerată un indicator al eficacității medicamentului (fără a ține seama de posibilitatea ca aceasta să arate, pur și simplu, coborârea virusului la nivelul plămânilor). Într-un braț al studiului este inclus un copil de 10 ani fără consimțământul pacientului.

În timp ce rezultatele primului studiu, respinse imediat de Societatea Internațională de Chimioterapie Antibacteriană, urmează să fie publicate în condiții îndoielnice, este inițiat și al doilea studiu, de urmărire (follow-up). Acesta este anunțat drept studiu observațional, deși Didier Raoult și echipa sa aleg pacienții cărora li se administrează tratamentul (introducând astfel o părtinire în tratamentul unei boli care se vindecă deja spontan în 95% dintre cazuri). Declararea drept studiu observațional elimină și necesitatea obținerii autorizației, în mod normal obligatorii, de la Agenția Franceză a Medicamentului (Agence Nationale de Securite du Medicament)!..

Paralizați parcă de haosul în care se află guvernele în gestionarea epidemiei, nimeni nu îndrăznește să protesteze împotriva celor întâmplate. Institutul din Marsilia emite pentru sine o decizie care înlătură cerința aprobării comitetului de etică și, până la sfârșitul lunii martie, administrează hidroxiclorochină la 80 de pacienți; doar depunerea „Jurământului lui Hipocrate” ar face necesare aceste lucruri… Astfel, invocând propria intuiție (!), Didier Raoult testează pe pacienți acest medicament potențial cardiotoxic, ignorând cele mai elementare probleme etice.

S-ar putea spune atât de multe despre pasivitatea institutelor, instituțiilor și politicienilor în fața acestui om, care atrage după sine zeci de mii de persoane speriate, mii de teorii ale conspirației și sute de troli deveniți virusologi în câteva ore după vizionarea câtorva videoclipuri ale „Gurului” lor…

Dar ceea ce mă intrigă cel mai mult este raționamentul lui Didier Raoult: felul în care își fabrică un atu din certitudinea pe care i-o dă Jurământul lui Hipocrate (care nu menționează nicăieri dreptul de a experimenta liber pe oameni!), din diploma sa de medic și din intuiția personală. Să ne reamintim încă o dată: Didier Raoult este specialist în microbiologie. Nu are experiență în cercetarea terapiilor medicamentoase, studiile sale au erori grave, iar metodele folosite în analiza rezultatelor sunt inconsecvente. Încearcă să ne convingă că apare o nouă paradigmă; în realitate, ceea ce face nu este decât sistemul putred de tiranie al unor seniori medicali aroganți, lipsiți de capacitatea de a se pune sub semnul întrebării, despre care speram că dispăruseră astăzi!

Rezultatele primului studiu clinic privind hidroxiclorochina realizat cu rigoare științifică sunt anunțate întregii lumi și arată ineficiența medicamentului (a se vedea traducerea studiului respectiv). Pentru Didier Raoult, singura linie de apărare rămasă pare să fie că a acționat într-o perioadă extraordinară. Într-o zi se compară cu Clemenceau, în alta cu Foch; în fantezia sa este un lider pe timp de război, singurul capabil să facă față situației! De parcă nu ar exista răspunsurile sale evazive la întrebările despre practicile care ignoră metodologia științifică… Din videoclipul său „Scurtă lecție despre epidemii – La Leçon Des Êpidêmies Courtes”, publicat la 21 aprilie, presa reține numai afirmația că Covid-19 este o boală sezonieră și va dispărea de la sine (în propriile sale cuvinte: „Într-o lună nu va mai exista niciun caz nou”). Astăzi, avertismentele formulate de la început de cei care urmează cu adevărat calea științei par, în sfârșit, să se confirme: această afirmație a prețiosului profet eșuează și ea, alături de batjocura sa din ianuarie: „Întreaga lume înnebunește pentru că au murit trei chinezi!” De fapt, Didier Raoult scoate în față singura justificare care ar putea diminua consecințele tuturor acțiunilor sale lipsite de rușine, anume că a acționat în condiții de urgență, într-o epidemie foarte scurtă. Dar câți vor observa ceea ce face? Dacă Covid-19 rămâne alături de noi mult timp, Didier Raoult nu va putea evita o autopsie amănunțită a faptelor și declarațiilor sale, iar consecințele vor fi foarte distructive pentru el! 

- TOATE ARTICOLELE NOASTRE DESPRE CORONAVIRUS -

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern