Mutațiile genelor de reparare DNA influențează supraviețuirea în cancerul de prostată

Potrivit unui studiu remarcabil despre cancerul de prostată de la ESMO 2017, mutațiile ereditare ale genelor de reparare DNA au fost asociate cu supraviețuire redusă în cancerul de prostată metastatic rezistent la terapia hormonală (castrare).
10 la sută dintre cancere sunt provocate de mutațiiereditare (germinale). Majoritatea apar în genele de reparare DNA. Deși unele mutații ale genelor de reparare DNA au fost asociate cu supraviețuire redusă în cancerul de prostată, nu existau studii privind rezistența la terapia hormonală în cancerul de prostată metastatic și relația dintre mutațiile germinale și tratamentele care prelungesc viața. ESMO 2017: studiul prezentat a observat că pacienții cu cancer de prostată rezistent la terapia hormonală și mutații ale genelor de reparare DNA au o evoluție nefavorabilă și supraviețuire redusă.
V-ar putea interesa:
Studiul observațional multicentric PROREPAIR-Bstudy a inclus pacienți nou diagnosticați cu cancer de prostată metastatic (stadiul 4.), rezistent la terapia hormonală, cu status germinal necunoscut. Între ianuarie 2013 și aprilie 2016, din 36 de institute din Spania au fost incluși pacienți tratați cu abirateronă, enzalutamidă, docetaxel, cabazitaxel și Ra-223 , în total 419 pacienți. Cercetătorii au analizat în probele lor prezența mutațiilor ereditare ale genelor BRCA1, BRCA2, ATM și PALB2 și au determinat efectul lor asupra apariției bolii și asupra tratamentelor de primă linie care prelungesc viața.
Potrivit rezultatelor cercetării
- S-a identificat că 26 de pacienți erau purtători de mutații ereditare: 14 aveau mutații BRCA2, 8 ATM și 4 BRCA1.
- La purtători, timpul de la începerea tratamentului de reducere a androgenilor (abirateronă și enzalutamidă) până la boala metastatică a fost mai scurt: 23.7 luni, față de 26.7 la nepurtători. La purtătorii BRCA2, intervalul a fost de 18 luni.
- Supraviețuirea a fost mai scurtă la purtători decât la nepurtători: 28.5 luni față de 36 de luni. La purtătorii BRCA2 a fost foarte scurtă (17.4 luni).
- La pacienții tratați cu chimioterapie cu taxani (docetaxel și cabazitaxel), supraviețuirea fără boală a fost de 7.8 luni la purtători și 7.1 luni la nepurtători.
În concluzie, compararea supraviețuirii fără boală între purtătorii și nepurtătorii mutațiilor ereditare nu a arătat o diferență semnificativă. Totuși, evoluția bolii este foarte nefavorabilă la purtătorii BRCA2.
V-ar putea interesa:
Surse
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.




Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.