Noutăți în cancerul de prostată – Reuniunea Societății de Oncologie Urologică 2023

Cancerul de prostată rămâne unul dintre cele mai complexe domenii oncologice, dar și cu cele mai multe opțiuni terapeutice. Aceasta impune o căutare continuă pentru înțelegerea și dezvoltarea tratamentelor și strategiilor de clasificare a riscului.

Reuniunea anuală 2023 a Society of Urologic Oncology (SUO) a prezentat progrese importante. Noile informații despre riscuri și tratamente pot transforma atât practica clinică, cât și metodele terapeutice.

Vom examina în detaliu 3 studii importante prezentate la SUO 2023 despre progresele în cancerul de prostată.

1. Un studiu a arătat că imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) poate ghida ablația transuretrală cu ultrasunete (TULSA), oferind controlul bolii până la 5 ani în cancerul de prostată localizat, precoce.
2. Altul a arătat că radiofarmaceuticul 225Ac-J591 (terapia cu actiniu) poate produce răspunsuri în localizările metastatice ale cancerului de prostată rezistent la castrare metastatic (mCRPC).
3. Iar un al patrulea studiu a sugerat că inteligența artificială (ChatGPT) nu poate încă clasifica precis riscul pacienților cu cancer de prostată.

Rezultatele TULSA pe termen lung

TULSA, ablația transuretrală cu ultrasunete, este un tratament minim invaziv ghidat IRM. Țintește țesutul canceros prin ultrasunete și îl distruge prin căldură de înaltă frecvență.

Detaliile studiului

La SUO 2023 au fost prezentate rezultatele la 5 ani ale TULSA din TACT, cu 115 pacienți cu cancer prostatic T1 (77%) sau T2 (23%), cu risc scăzut (33%) ori intermediar favorabil (67%).

Cercetătorii au constatat că TULSA aplicată întregii glande a oferit control durabil, cu profil favorabil de efecte adverse și nevoie redusă de tratament ulterior.

Rezultate

• La 5 ani, PSA median a rămas scăzut, 0,63 ng/mL. Scăzuse de la 6,3 ng/mL inițial la 0,53 ng/mL la un an.
• Supraviețuirea fără recidivă biochimică la 5 ani a fost de 86%, iar cea globală de 99%.

Rezultatele sunt interesante, deoarece existau rezerve despre eficacitatea terapiilor focale și critici privind lipsa datelor pe termen lung. Pentru alte tratamente există multe asemenea date, iar acum începem să le avem și pentru TULSA, un progres important.

Studiul a vizat ablația întregii prostate. Se anticipează însă că oncologii vor prefera în viitor doar jumătatea sau regiunile cu tumoră. Această abordare mai focalizată necesită mai multe date TULSA pe termen lung.

Deși TULSA pare ceva mai puțin eficientă decât chirurgia și radioterapia în eliminarea completă a cancerului, o mare parte a cancerelor importante clinic a fost distrusă. Rezultatele la 5 ani sunt considerate astfel favorabile și arată potențialul metodei, contribuind la reevaluarea strategiilor terapeutice.

TACT a arătat că, după cinci ani, 25 de pacienți au primit tratament de salvare: 10 prostatectomie radicală, 11 radioterapie, 3 radioterapie plus privare androgenică și 1 atât radioterapie, cât și prostatectomie radicală.

Semnele timpurii ale necesității tratamentului de salvare au fost creșterea PSA și leziunile la IRM multiparametrică în primul an.

Beneficiul maxim a fost identificat la pacienți cu tumori focale sau regionale intermediare, departe de uretră ori apex. Calcificările mari pot împiedica undele de ablație, dar cele mici nu împiedică tratamentul.

TULSA a avut mai puține efecte adverse decât cele frecvente în chirurgie și radioterapie. Nu au fost asociate reacții de grad 4 sau mai mare și nu au apărut leziuni rectale ori fistule. Reacțiile de grad 3 s-au rezolvat în urmărirea de un an, iar unele au început și s-au rezolvat între un an și doi. Au fost raportate și disfuncție erectilă și incontinență urinară, până la 25%.

TULSA are din 2019 aprobare FDA pentru „comercializare” în SUA și majoritatea asigurătorilor o acoperă, însă eficacitatea și toxicitatea sunt încă studiate.

Studiul CAPTAIN, în desfășurare, compară TULSA cu prostatectomia radicală și va oferi date importante pentru înțelegerea și evaluarea opțiunilor.

Răspunsuri importante în metastazele viscerale prin terapia cu actiniu

La SUO 2023 au fost prezentate datele studiului de fază 1 cu 225Ac-J591. Tratamentul se bazează pe anticorpul monoclonal anti-PSMA J591, marcat cu actiniu-225 radioactiv, care emite particule alfa. Este cunoscut ca terapia cu actiniu .

Între 2017 și 2020, 32 de pacienți cu cancer de prostată metastatic rezistent la castrare (mCRPC) au primit 225Ac-J591.

• La cei 20 evaluați, cu cel puțin două examinări PSMA-PET, răspunsul molecular a fost de 35%, iar cel biochimic de 30%, toate fiind răspunsuri parțiale.
• Au fost evaluate 144 de metastaze osoase, 69 ganglionare și 21 viscerale. Ratele răspunsului au fost 71% în leziunile viscerale, 52% în os și 39% în ganglioni. Răspunsurile complete au fost de 9%, 7% și, respectiv, 4%.

Constatările sunt oarecum surprinzătoare, deoarece leziunile osoase și viscerale sunt considerate mai greu de tratat decât cele ganglionare. Arată eficacitatea actiniului, una dintre cele două opțiuni radionuclidice în cancerul prostatic avansat, cealaltă fiind lutețiul. Utilizarea lor optimă pentru rezultate mai bune rămâne o prioritate.

Tratamentele radiofarmaceutice întâmpină dificultăți practice privind disponibilitatea radioizotopilor, logistica aprovizionării și costurile. Știm încă prea puțin despre posibila rezistență la acești radioizotopi.

Cheia terapiei este țintirea corectă a celulelor canceroase de către anticorpii care transportă particulele alfa. Dacă particula potrivită ajunge la celula potrivită, dimensiunea și efectul distructiv pot produce moartea acesteia. Este o abordare nouă și promițătoare în cancerul de prostată.

Inteligența artificială și clasificarea riscului

O prezentare la SUO 2023 a arătat că chatbotul ChatGPT nu clasifică complet corect riscul pacienților cu cancer de prostată.

ChatGPT a fost testat cu datele a 60 de pacienți cu boală localizată și biopsie prostatică. Un oncolog urolog i-a clasificat potrivit ghidurilor National Comprehensive Cancer Network (NCCN) din SUA.

Cercetătorii au cerut ChatGPT să utilizeze algoritmul NCCN și caracteristicile clinice și histologice ale fiecăruia.

A clasificat greșit 35%, adică 21 de pacienți, și corect 65%, adică 39. Toți cei greșit clasificați au fost însă plasați în grupuri adiacente, de exemplu risc foarte mare în loc de mare.

A plasat corect 14 pacienți la risc intermediar, dar nu i-a împărțit în subgrupuri favorabile și nefavorabile fără instrucțiuni suplimentare. După îndrumare, 12 au fost clasificați corect.

I s-au cerut și evaluări suplimentare și tratamente inițiale. Deși uneori greșea grupul de risc, recomanda cu succes tratamentul și imagistica potrivite grupului atribuit.

Din cauza „performanței slabe” generale, cercetătorii au subliniat necesitatea sprijinului unor profesioniști instruiți în deciziile clinice cu IA și a evaluării consecințelor erorilor la integrarea ei în instrumentele clinice. Rezultatele evidențiază limitările potențiale și aspectele importante ale utilizării în sănătate.