Observarea stomacului lui Alexis Martin în 1833

Timp de mii de ani, procesele digestive și funcționarea stomacului au rămas învăluite în mister. Marele anatomist și medic scoțian William Hunter se plângea: "Unii au descris stomacul drept o moară, alții drept un rezervor de fermentație, iar alții drept o oală de gătit" .

Una dintre cele mai interesante povești din istoria medicinei

Un episod important pentru înțelegerea stomacului a început când Alexis St. Martin, angajat al Companiei Americane de Blănuri, a fost împușcat accidental în abdomen. Tratat de chirurgul armatei SUA William Beaumont, a supraviețuit cu un orificiu permanent în stomac. Aceasta i-a permis lui Beaumont să facă numeroase observații de pionierat asupra funcționării organului. 

După vindecarea lui Alexis Martin, Beaumont l-a angajat ca meșter pentru a-și continua experimentele. Lega bucăți de alimente cu ață, le introducea prin orificiul din stomacul lui Martin și le scotea periodic pentru a examina gradul digestiei. A studiat și efectele exercițiului fizic, temperaturii și chiar emoțiilor. Experimentele au fost publicate în 1833 în cartea Experiments and Observations on the Gastric Juice and the Physiology of Digestion (Experimente și observații asupra sucului gastric și fiziologiei digestiei).

Când Alexis Martin a murit, la 58 de ani după accident, familia a hotărât să lase intenționat corpul să se descompună înainte de a-l îngropa într-un mormânt adânc, neidentificat, pentru a împiedica alte examinări medicale. Este remarcabil că Beaumont a continuat să studieze atent digestia chiar într-un spital militar improvizat, într-un mic post de frontieră din Wisconsin. Cercetarea sa a demonstrat clar că digestia se bazează pe un proces chimic puternic, iar el a devenit primul american recunoscut internațional pentru cercetări fiziologice.

Astăzi știm că stomacul secretă proteaze, enzime care digeră proteinele, precum pepsina, și acid clorhidric, care distruge numeroase bacterii și asigură mediul acid necesar acțiunii proteazelor. Știm și că diferiți hormoni digestivi controlează secrețiile și mișcările stomacului. 

Descrierea imaginii articolului: În stânga, o diagramă a stomacului realizată de Henry Gray, din lucrarea clasică Gray's Anatomy (ediția din 1918). Este reprezentată și artera celiacă, prima ramură mare a aortei abdominale, care irigă ficatul, stomacul și alte organe. În dreapta, Alexis St. Martin.

Personalitățile istorice menționate în articol: William Hunter (1718–1783), William Beaumont (1785–1853), Alexis St. Martin (1794–1880)

• Subiectul anterior: Lichidele intravenoase (IV) în 1832 — o formulă care salvează vieți