Oncologul medical dr. David Fajgenbaum povestește cum a învins boala Castleman

La cea mai importantă reuniune oncologică din lume, Congresul ASCO, discursul de deschidere din acest an a fost susținut de un medic de 35 de ani: oncologul medical dr. David Fajgenbaum. Ce îl face atât de special pe dr. Fajgenbaum?

Profesorul asistent dr. David Fajgenbaum, de la Facultatea de Medicină Parelman a Universității Pennsylvania, este un imunobiolog și autor american care și-a dedicat viața științei. Este cunoscut mai ales pentru lupta și povestea sa după ce s-a îmbolnăvit de boala Castleman în al treilea an de medicină. Această boală foarte rară și mortală provoacă insuficiență de organ când sistemul imunitar atacă organismul din cauze necunoscute. David Fajgenbaum spune că, după săptămâni la terapie intensivă și după ce aflase că boala sa nu avea tratament, a fost aproape de moarte de 5 ori, iar chimioterapia i-a salvat viața. Povestea bolii, pe care nimeni nu o înțelegea pe deplin atunci, și a tratamentului descoperit de David pentru el însuși îi surprinde pe toți.

În anii de liceu, pe când juca în echipa de fotbal a școlii, a aflat că mama sa avea cancer cerebral (GBM). Mama a murit din cauza bolii după 15 luni. După ce i-a promis că va deveni medic, va lupta împotriva unor boli precum cancerul și va ajuta oamenii, David a lansat o campanie numită „Actively Moving Forward”, prin care studenții care pierduseră o persoană apropiată își ofereau sprijin psihic reciproc. În timp ce studia la Facultatea de Medicină a Universității Pennsylvania, a început să se simtă slăbit. În al treilea an, când a mers la spital pentru a afla cauza durerilor abdominale și a umflăturilor de la gât, a fost diagnosticat cu boala Castleman multicentrică idiopatică, foarte rară. Medicul i-a spus că organele sale erau pe punctul de a ceda și că trebuia internat urgent la terapie intensivă. După câteva zile, starea s-a agravat. O hemoragie retiniană l-a lăsat fără vedere la ochiul stâng, în corp i s-au acumulat încă 32 de litri de lichid și avea nevoie de transfuzii continue pentru a supraviețui. Medicii credeau că David va muri și îi spuseseră familiei să își ia rămas-bun.

David Fajgenbaum era logodit cu Caitlin Fajgenbaum, iar nunta era programată la 24 mai 2014. David nu voia să își piardă nunta; când familia a plecat de lângă el, a scos imediat telefonul și a început să își cerceteze boala. Cercetarea l-a neliniștit mult, deoarece a aflat că 80 la sută dintre pacienții cu această boală nu supraviețuiau mai mult de doi ani, că nu existau suficiente cercetări medicale în domeniu și că nu fusese dezvoltat niciun medicament pentru tratarea bolii.

De la sosirea la spital, reușise să supraviețuiască primind doze mari de chimioterapie și, pentru a ajunge la nuntă, a primit o chimioterapie intensă alcătuită din combinația a 7 medicamente chimioterapice diferite. Aceste tratamente erau foarte greu de suportat pentru David, dar în același timp îl țineau în viață. Își dăduse seama că soluția avea să vină prin propriile eforturi. A început să facă analize de sânge și cercetări în laborator.

Din motive necunoscute, sistemul imunitar ataca organele sănătoase. Pentru ca sistemul imunitar să atace, căile de semnalizare trebuie să fie active. Există 17 căi de semnalizare și era posibil ca una sau toate să fie active. Examinând țesutul ganglionilor limfatici pentru a afla care cale era activă, a descoperit că semnalizarea mTOR era excesiv de activă. Spera că, dacă oprea aceste căi, imunitatea sa se va ameliora și, pentru asta, avea nevoie de un inhibitor mTOR. Un astfel de medicament exista, dar nu fusese folosit anterior în tratamentul bolii Castleman. De fapt, sirolimus, medicamentul imunosupresor utilizat pentru transplant renal, primise aprobarea FDA în 1999. David știa că nu exista nicio garanție că va funcționa în boala Castleman, dar folosirea lui i-a salvat viața.

În septembrie 2019, David Fajgenbaum a scris cartea „Chasing My Cure”, în care relatează această poveste plină de speranță. David, care a fost aproape de moarte de 5 ori, s-a agățat de viață cu ajutorul chimioterapiei de fiecare dată și nu și-a pierdut speranța, spune: „Încercați să găsiți umor în toate dificultățile vieții și nu renunțați la lucrurile în care sperați. Sirolimus, medicamentul la care nimeni nu se gândise, se afla, de fapt, în farmacia pe lângă care treceam zilnic. Uneori, soluțiile celor mai dificile probleme pot fi chiar în fața ochilor voștri.”

• Toate știrile ASCO 2020