Pacienții cu cancer de prostată trebuie să își cunoască grupa de risc înainte de începerea tratamentului

Este extrem de important ca pacienții cu cancer de prostată să afle, cu ajutorul medicilor, din ce grupă de risc fac parte, pentru a putea juca un rol mai activ atât în decizia terapeutică, cât și în urmărirea evoluțiilor legate de boala lor.

Deși cancerul de prostată este unul dintre cancerele cele mai frecvente și care provoacă cele mai multe pierderi de vieți la bărbați, când se aplică tratamentele potrivite se obțin rezultate extrem de bune. Există mai multe opțiuni: îndepărtarea chirurgicală a prostatei (prostatectomie radicală), radioterapie și supraveghere atentă fără nicio intervenție.

Pentru alegerea opțiunii celei mai potrivite pacientului pot fi folosite stadiul cancerului, agresivitatea sau valorile PSA. Însă cel mai corect este evaluarea tuturor acestor criterii împreună și stabilirea grupei de risc (scăzut/intermediar/ridicat). Acest lucru ajută considerabil atât la decizia terapeutică, cât și la urmărirea mai bună a progreselor în tratamentul cancerului de prostată.

În cancerele de prostată cu risc scăzut și în unele dintre cele cu risc intermediar predomină supravegherea atentă fără tratament, în timp ce în cele cu risc ridicat și în restul celor cu risc intermediar se evidențiază chirurgia și radioterapia. În plus, atunci când sunt anunțate rezultatele studiilor și evoluțiile din cancerul de prostată, se menționează mereu grupele de risc. Totuși, mulți pacienți nu își cunosc nici măcar propria grupă. Un pacient cu cancer de prostată trebuie însă să știe obligatoriu grupa de risc înainte de tratament, să înceapă tratamentul și să urmărească evoluțiile în consecință.

Potrivit clasificării riscului în cancerul de prostată acceptate de Asociația Americană de Urologie și Asociația Europeană de Urologie;

Cancer de prostată cu risc scăzut: Stadiul T1-T2a și scor Gleason ≤6 și PSA ≤10

Cancer de prostată cu risc intermediar: Stadiul T2b și/sau scor Gleason =7 și/sau 10< PSA ≤20

Cancer de prostată cu risc ridicat: Stadiul ≥T2c sau scor Gleason 8–10 sau PSA >20

PSA (antigenul specific prostatic) este o proteină produsă de celulele prostatei. Măsurarea nivelului său în sânge este utilizată în diagnosticul cancerului de prostată și în urmărirea după tratament. Valoarea normală a PSA este mai mică de 4.

Scorul Gleason oferă o idee despre viteza de înmulțire și răspândire a celulelor canceroase și evaluează gradul în care acestea diferă de celulele normale. Scorul Gleson variază între 2-10, iar creșterea scorului înseamnă un cancer mai agresiv și o progresie mai rapidă.

Stadializarea T este realizată în funcție de dimensiunea tumorii:

Stadiul T1-T2a: tumora ocupă mai puțin de jumătate dintr-o parte a prostatei

Stadiul T2b: tumora ocupă mai mult de jumătate dintr-o parte a prostatei

Stadiul T2c: tumora se află în ambii lobi ai prostatei

Stadiul T3 și peste: tumora a depășit capsula prostatei

În concluzie, este extrem de important ca pacienții cu cancer de prostată să afle, cu ajutorul medicilor, din ce grupă de risc fac parte, pentru a putea juca un rol mai activ atât în decizia terapeutică, cât și în urmărirea evoluțiilor legate de boala lor.