Pilula contraceptivă 1955 – prevenirea sarcinii nedorite

Pilulele contraceptive sunt considerate unul dintre cele mai importante progrese medicale ale secolului al douăzecilea. Prevenind sarcinile simplu și eficient, ele au permis mai multor femei să urmeze studii universitare și să intre pe piața muncii.

În anii 1930 s-a descoperit că nivelurile ridicate ale progesteronului din timpul unei sarcini normale opresc ciclul menstrual al unui organism care nu este însărcinat, făcându-l să se comporte ca și cum ar fi. Chimiștii americani Carl Djerassi și Frank Colton au descoperit, independent unul de celălalt, modalități de a produce compuși chimici care imită progesteronul natural. Biologul american Gregory Pincus a confirmat că injecțiile cu progesteron împiedică eliberarea ovulelor din ovarele mamiferelor.

Pentru dezvoltarea unor pilule hormonale contraceptive destinate oamenilor, cunoscuta susținătoare a contracepției Margaret Sanger a contribuit la obținerea finanțării necesare lui Pincus. Acesta a ales formula lui Colton și, în 1955, împreună cu colegii săi, a anunțat rezultatele unor studii clinice care demonstrau eficacitatea pilulei.

Pe lângă prevenirea ovulației, contracepția împiedică pătrunderea spermatozoizilor în uter și implantarea ovulului în uter, prin modificările produse la nivelul mucusului cervical. Pilula a fost aprobată pentru contracepție în SUA în 1960, iar compania farmaceutică Searle a numit medicamentul ”Enovid”.

Formula inițială putea provoca unele reacții adverse nedorite, deoarece conținea și estrogen, însă cu formulările moderne (prin reducerea dozelor hormonale) s-a observat o scădere a riscului de cancer ovarian, endometrial și de colon. În general, s-a constatat că femeile fumătoare prezintă un risc mai mare de infarct miocardic sau accident vascular cerebral când utilizează pilula.

În prezent există diferite formulări hormonale, inclusiv cele care conțin numai progesteron.

În 1968, papa Paul al VI-lea a condamnat contracepția artificială. Deși pilula a fost acceptată rapid în SUA, răspândirea ei nu a fost la fel de rapidă. De exemplu, utilizarea pilulei în Connecticut nu a fost legală până în 1972.

Personalități istorice menționate în articol: Margaret Higgins Sanger Slee (1879–1966), papa Paul al VI-lea (Giovanni Montini; 1897–1978), Gregory Pincus (1903–1967), Frank Benjamin Colton (1923–2003), Carl Djerassi (n. 1923)

• Subiectul anterior: Transplantul renal 1954 – operația răsplătită cu Premiul Nobel
• Subiectul următor: Efectul placebo 1955 – mintea se joacă cu tratamentul