Efectul placebo 1955 – mintea se joacă cu tratamentul

În prezent, termenul placebo se referă, de regulă, la faptul că o metodă considerată eficientă, precum un medicament sau o intervenție simulată, produce la pacienți o ameliorare percepută sau reală. Efectul placebo subliniază importanța așteptărilor pacienților și a sănătății creierului, în special pentru rezultate subiective precum intensitatea durerii.

Cel mai cunoscut caz privind efectul placebo este cel documentat în 1955 de medicul american Henry Beecher: în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, injecțiile cu soluție salină administrate soldaților după epuizarea stocurilor de morfină au avut un efect analgezic considerabil. 

Un mecanism al efectului placebo implică opioidele endogene, analgezice naturale produse de creier, și factori precum activitatea neurotransmițătorului dopamină. Când șoarecilor li s-au administrat un compus care suprimă sistemul imunitar și o substanță chimică dulce, s-a observat că, după o perioadă de condiționare, imunosupresia apărea și când primeau numai îndulcitorul. S-a considerat că acest lucru sugerează un posibil rol al condiționării în efectele placebo la om. 

Un placebo administrat oamenilor ca stimulent poate crește tensiunea arterială, iar un placebo pentru alcool poate produce senzația de ebrietate. Culoarea și dimensiunea medicamentelor influențează considerabil eficacitatea percepută. Efectul placebo variază în funcție de populația și țara în care este testat. Nocebo este efectul prin care, deoarece pacientul crede că medicamentul îi va provoca reacții adverse, unele dintre reacțiile așteptate apar chiar și atunci când i se administrează un medicament farmacologic inactiv (numit popular „pastilă de zahăr”). 

Explicația imaginii articolului: Deoarece așteptările unei persoane influențează efectul placebo, culoarea, dimensiunea și forma pastilei afectează în întregime răspunsul placebo. Pastilele roșii funcționează mai bine ca stimulente, iar cele în culori „reci” funcționează mai bine ca deprimante. Capsulele sunt, de regulă, percepute ca fiind deosebit de eficiente.

Personalități istorice menționate în articol: Henry Knowles Beecher (1904 – 1976)

• Subiectul anterior: Pilula contraceptivă 1955 – prevenirea sarcinii nedorite
• Subiectul următor: Vaccinul împotriva poliomielitei 1955 – poliovirusul