Protocolul de chimioterapie IMA (ifosfamidă, mesna, Adriamicină)

Ce este IMA?

• I – Ifosfamidă (Ifex)
• M – Mesna (Mesnex)
• A – Adriamicină (doxorubicină)

Protocolul IMA, alcătuit din ifosfamidă, Adriamicină (doxorubicină) și mesna, este utilizat mai ales pentru tumori rare ale țesuturilor de susținere, precum sarcoamele de țesuturi moi și osteosarcomul.

Schema poate fi administrată pentru reducerea masei tumorale, controlul metastazelor sau micșorarea tumorii înaintea operației (tratament neoadjuvant).

IFOSFAMIDĂ

• Clasă: agent alchilant (oxazafosforină)
• Mecanism: formează legături încrucișate în ADN, provocând în celulele canceroase cu diviziune rapidă apoptoză (moarte celulară).

ADRIAMICINĂ (DOXORUBICINĂ)

• Clasă: antibiotic antraciclinic
• Mecanism: se leagă de ADN, inhibă topoizomeraza II și produce radicali liberi care lezează ADN-ul.

MESNA

• Clasă: uroprotector
• Mecanism: se leagă de acroleină, un metabolit urotoxic, protejând vezica urinară de cistita hemoragică provocată de metaboliții toxici ai ifosfamidei.

Indicațiile schemei IMA

• Sarcoame de țesuturi moi (Soft Tissue Sarcomas – STS)
  • Este utilizată pentru tratamentul bolii locale sau metastatice.
  • Este eficientă în special în sarcoamele de grad înalt.
• Osteosarcom
  • În tumorile osoase se utilizează mai ales înaintea operației, ca tratament neoadjuvant, sau după operație, ca tratament adjuvant.
  • Poate fi preferată pentru controlul bolii la pacienții cu metastaze pulmonare.
• Alte tumori solide
  • Poate fi utilizată și în unele tumori osoase și de țesuturi moi, precum sarcomul Ewing și rabdomiosarcomul.

Când se utilizează schema IMA?

• Boală local avansată sau metastatică: pentru reducerea masei tumorale și încetinirea progresiei bolii.
• Tratament neoadjuvant: pentru micșorarea tumorii înaintea operației.
• Tratament adjuvant: pentru reducerea riscului de recidivă după operație.
• Scop paliativ: pentru prelungirea vieții și controlul simptomelor în boala diseminată.

Calendarul tratamentului

Premedicație

• Ondansetron: 8 mg pe cale orală sau IV, cu 30 până la 60 de minute înaintea chimioterapiei.
• Dexametazonă: 8 mg PO/IV cu 30 până la 60 de minute înaintea chimioterapiei, apoi 4 mg PO/IV după chimioterapie, la fiecare 12 ore, pentru 2 doze.
• Aprepitant: 125 mg PO în ziua 1, cu 30 până la 60 de minute înaintea chimioterapiei, apoi 80 mg PO zilnic în zilele 2 și 3.
• Lorazepam: 1 mg la fiecare 4-6 ore pentru greață, somn sau neliniște.
• Proclorperazină pentru greață sau vărsături: 10 mg PO la fiecare 4-6 ore.

Medicație

• Doxorubicină: 60 mg/m2 în ziua 1, în perfuzie intravenoasă (IV) timp de 5-20 de minute.
• Ifosfamidă: 2500 mg/m2 în zilele 1, 2 și 3, în perfuzie intravenoasă (IV) cu durata de peste patru ore.
• Mesna: intravenos (IV) timp de peste patru ore în zilele 1, 2 și 3, apoi două doze IV sau orale în aceeași zi (1/3 din doza de 2500 mg/m2 împreună cu ifosfamida, iar restul de 2/3 în perfuzie timp de 8 ore).

Durata totală estimată a perfuziei:

• Într-un centru de perfuzii ambulatorii, dacă pacientul pleacă după ifosfamidă și ia mesna orală acasă, durata poate fi de 5 până la 6 ore pe zi.
• Dacă, după ifosfamidă, cele două doze de mesna sunt administrate IV în centru, durata poate ajunge la 9 sau 10 ore.
• Din cauza perfuziilor îndelungate și a gestionării reacțiilor adverse, pacientul trebuie să rămână internat 4 până la 5 zile.
• IMA se administrează la fiecare 21 de zile , ceea ce reprezintă un ciclu. În funcție de stadiul bolii, ciclul poate fi repetat de până la șase ori. În funcție de răspuns, tolerabilitate și numărul prevăzut de cicluri, tratamentul poate dura până la șase luni.

Reacții adverse

Într-o schemă cu mai multe medicamente, fiecare are reacțiile sale adverse. Cele mai frecvente reacții raportate cu IMA în studiile clinice au fost:

• Greață (84%)
• Oboseală (84%)
• Căderea părului (67%)
• Vărsături (62%)
• Febră neutropenică (46%)
• Constipație (43%)
• Scăderea apetitului (37%)
• Număr scăzut de globule roșii (35%)
• Mucozită (34%)
• Număr scăzut de trombocite (33%)
• Diaree (30%)
• Dificultăți respiratorii (29%)
• Tuse (25%)
• Scădere în greutate (20%)
• Febră (19%)
• Sângerare (18%)
• Cefalee (17%)
• Retenție de lichide (17%)
• Cheaguri de sânge (13%)
• Erupție cutanată (9%)
• Hipertensiune arterială (5%)

Conform studiilor clinice, în medie 17% dintre pacienți au întrerupt tratamentul din cauza reacțiilor adverse. Acestea pot varia ca intensitate între persoane și se pot modifica în timp. Unele pot fi prevenite prin medicație profilactică.

Precauții și monitorizare

• Înaintea și în timpul tratamentului trebuie efectuate regulat analize de laborator.
• Este necesară o analiză zilnică a urinei pentru verificarea prezenței sângelui.
• Pentru detectarea neurotoxicității, pacientul trebuie evaluat înaintea fiecărei doze și trebuie monitorizată starea de conștiență.
• Pentru cardiotoxicitate, trebuie efectuate ECG/ecocardiografii înaintea și în timpul tratamentului.
• Dacă apar mielosupresie și neutropenie, se poate administra suport cu G-CSF (filgrastim).

Eficacitatea trebuie monitorizată prin investigații imagistice înaintea tratamentului și după fiecare două cicluri. Medicul poate revizui planul terapeutic în funcție de analizele de sânge și rezultatele imagistice.