Spitalele în 1784 — clădiri pline de vise

Chirurgul Richard Selzer scria:"Fără vise, un spital este doar o clădire. Când asculți o clădire plină de vise, înțelegi că nu este doar o grămadă de piatră și lemn tăiat, ci un spațiu interior plin de durere și alinare. Un asemenea loc invită omul la eroism."

Astăzi, termenul spital desemnează de obicei o instituție care oferă servicii medicale cu personal specializat și echipamente specifice, finanțată de sectorul public, companii private, organizații caritabile și alte surse. Istoric, spitalele erau adesea finanțate de instituții religioase și lideri filantropi. În Egiptul Antic și Grecia Antică, diferite temple serveau drept centre de sfaturi medicale și vindecare. 

• Regele Pandukabhaya din Sri Lanka, în jurul anului 400 î.Hr., a ordonat crearea unui așezământ și construirea unui spital pentru pacienți internați.
• În India, regele Ashoka, în jurul anului 250 î.Hr., a înființat spitale parțiale cu medici și asistente. 
• În secolele al șaselea și al șaptelea, Academia Gundishapur din Imperiul Persan a devenit unul dintre primele spitale de învățământ, unde numeroși studenți erau observați de medici. 
• În 325, Primul Conciliu de la Nicea a recomandat ca Biserica să îngrijească săracii și bolnavii prin spitale construite în fiecare oraș cu catedrală. 

Salvarea sufletelor

La început, scopul spitalelor nu era numai alinarea suferinței și salvarea vieților, ci și salvarea sufletelor.

Spitalul General din Viena (VGH), deschis în 1784, a devenit cel mai mare spital din lume la acea vreme, cu peste 2000 de paturi. Avea secții pentru boli generale, chirurgie, boli cu transmitere sexuală și boli infecțioase. Exista și un turn pentru persoanele cu probleme psihice, numite pe atunci nebuni, precum și o secție pentru copiii abandonați. 

Medicul german Johann Frank a devenit o figură importantă în istoria spitalelor, încurajând păstrarea unor evidențe statistice corecte. Publicată pentru prima dată în 1779, lucrarea sa "Complete System of Medical Policy" trata igiena și sănătatea publică. Director al VGH în 1795, Frank a încercat să prevină răspândirea infecțiilor între pacienți. Cel mai vechi spital public din SUA este Spitalul Bellevue, înființat la New York în 1736.

Scurtă istorie a spitalelor din Turcia

În Anatolia, în perioada selgiucidă, spitalele erau centre ale educației și serviciilor medicale. Unul dintre cele mai importante este Gevher Nesibe Sultan Darüşşifası, construit în 1206 la Kayseri. Acesta funcționa integrat cu o medresă care oferea educație medicală.

În Imperiul Otoman, spitalele erau numite „darüşşifa” și erau construite de obicei alături de moschei și medrese. Funcționau pe baza credinței religioase și filantropiei, oferind servicii gratuite. Personalul includea de obicei medici, chirurgi, farmaciști și asistente. Fatih Darüşşifası, parte a Moscheii și Complexului Fatih din Istanbul, a fost deschis în 1470 și a devenit unul dintre cele mai importante centre medicale ale vremii.

La Istanbul, capitala Imperiului Otoman, a fost deschis în 1557 Haseki Sultan Darüşşifası, un spital cu o poveste surprinzătoare și interesantă. A fost construit de Hürrem Sultan, soția lui Kanuni Sultan Süleyman, și purta titlul ei de „Haseki Sultan”. Haseki Sultan Darüşşifası a devenit un centru important al serviciilor medicale otomane și unul dintre cele mai mari spitale din Istanbul.

O particularitate interesantă a Haseki Sultan Darüşşifası era atenția deosebită acordată ginecologiei și obstetricii. Spitalul oferea secții speciale pentru tratarea pacientelor și angaja femei medic și moașe. Situația era surprinzătoare pentru epocă, deoarece participarea femeilor la profesiile medicale nu era, în general, răspândită.

Haseki Sultan Darüşşifası era important și pentru educația și cercetarea medicală. Aici studiau și lucrau unii dintre cei mai buni medici și studenți ai Imperiului Otoman. Era un centru de schimb de cunoștințe și experiență, unde se învățau și se dezvoltau noi metode de tratament.

Odată cu înființarea Republicii Turcia, serviciilor de sănătate li s-a acordat mai multă atenție, iar spitalele au fost modernizate. În anii 1920 și 1930 au fost construite clădiri spitalicești noi, influențate de Europa și America, iar echipamentele medicale au fost actualizate. Au fost făcuți pași importanți și în educația și cercetarea medicală. Spitalul Academiei Medicale Militare Gülhane (GATA), Spitalul Ankara Numune și Spitalul Facultății de Medicină Cerrahpașa a Universității din Istanbul se numără printre primele spitale ale perioadei republicane.

În primii ani ai Republicii Turcia, Mustafa Kemal Atatürk a acordat atenție atât dezvoltării spitalelor și învățământului medical, cât și serviciilor sociale. În timpul Războiului de Independență, la Ankara, plecarea bărbaților pe front și transportarea muniției de către mame au creat nevoia de protejare a copiilor. Pentru a răspunde acestei nevoi, în 1921 a fost înființată Himaye-i Etfal (Instituția pentru Protecția Copilului), care a sprijinit în special orfanii. Mustafa Kemal Atatürk și-a asumat rolul de fondator și protector, a acordat importanță problemei copiilor și a cerut ajutorul populației. Marea Adunare Națională a Turciei a sprijinit și ea instituția.

Pe lângă darurile oferite multor copii și tineri cunoscuți în călătorii și vizite, Atatürk a cerut în testament acordarea unor venituri lunare pe viață pentru Makbule, Afet, Sabiha Gökçen, Ülkü, Rukiye și Nebile și sprijin pentru studiile superioare ale copiilor lui İsmet İnönü. În timpul Primului Război Mondial, i-a luat drept copii de suflet pe Abdurrahim, fără familie, din Van, pe orfana Afife din Bitlis și pe Zehra, cunoscută în timpul vizitei la Darüleytamı (Casa Orfanilor) din Kağıthane, Istanbul. Pe scurt, M. Kemal Atatürk a continuat să îndrume serviciile pentru copii, subliniind pretutindeni importanța lor. La 17 octombrie 1922, la Bursa, le-a vorbit copiilor care îl întâmpinau în felul prezentat mai jos, arătând ce fel de tineret își dorea.

Descrierea imaginii articolului: Regele Franței, Louis XIV (1638-1715), a inițiat în 1679 proiectul unui spital pentru soldații bătrâni și bolnavi, numit Les Invalides. Spitalul include o biserică, subliniind legătura istorică strânsă dintre spitale și religie.

Personalități istorice menționate în articol: Pandukabhaya (a domnit între 437 î.Hr.–367 î.Hr.), Ashoka (304 î.Hr.–232 î.Hr.), Johann Peter Frank (1745–1821), Mustafa Kemal Atatürk (1881–1938).

• Subiectul anterior: Anatomia uterului gravid a lui Hunter în 1774
• Subiectul următor: Respirația lui Lavoisier în 1784 - mașina animală