Structura anticorpilor 1959 – Un pas spre înțelegerea mecanismului imunitar

În anii 1840, teoria microbiană a bolilor a propus că microorganismele provoacă numeroase boli. Această idee a sporit interesul pentru modul în care funcționează apărarea organismului.

Astăzi știm mai multe despre apărarea organismului și despre sistemul imunitar implicat în aceasta.  

Anticorpii (numiți și imunoglobuline) sunt proteine protectoare care identifică și neutralizează substanțe străine numite antigene, precum bacterii, virusuri, paraziți, țesuturi străine transplantate sau toxine. 

• Celulele plasmatice B (un tip de globule albe) produc anticorpii. 
• Fiecare anticorp este alcătuit din două lanțuri grele și două lanțuri ușoare, formate din aminoacizi. Aceste patru lanțuri se leagă pentru a forma o moleculă care seamănă cu litera Y. 
• Regiunile variabile de la cele două capete superioare ale Y se leagă de antigene, marcându-le pentru a fi distruse de alte sisteme imunitare. 
• Anticorpii pot împiedica pătrunderea agenților patogeni în celule și producerea de leziuni. 
• Anticorpii pot, de asemenea, să neutralizeze antigenele legându-se direct de ele.

Imunitatea mediată de lichidele organismului sau imunitatea umorală face parte din a 3-a linie de apărare a organismului. Anticorpii din circulația sanguină contribuie la sistemul imunitar umoral.

Anticorpii se leagă de un invadator și îl marchează pentru a fi înglobat de fagocite. Fagocitele acționează asemenea unor organisme unicelulare care distrug particulele mai mici înglobându-le.

Prezența anumitor anticorpi este utilizată pentru diagnosticarea unor boli . 

Tulburările autoimune apar atunci când anticorpii atacă propriile celule sănătoase ale organismului. 

Antiserurile sunt produse prin injectarea unui antigen într-un animal și izolarea anticorpilor din ser pentru utilizarea la oameni.

În 1891, Paul Ehrlich a creat cuvântul Antikörper („anticorp” în germană) și a propus un mecanism în care receptorii de pe celule se leagă de toxine printr-o potrivire exactă de tip cheie-încuietoare. Biochimistul britanic Rodney Porter și biologul american Gerald Edelman, prin cercetări independente începute în 1959, au identificat forma de Y a anticorpului și lanțurile sale grele/ușoare, obținând în 1972 Premiul Nobel pentru aceste rezultate.

Descrierea imaginii articolului: Structura anticorpului

Personalități istorice menționate în articol: Paul Ehrlich (1854–1915), Rodney Robert Porter (1917–1985), Gerald Maurice Edelman (n. 1929)

• Subiectul anterior: Radioimunodozarea 1959 – O invenție revoluționară
• Subiectul următor: Laserul 1960 – Amplificarea luminii prin emisia stimulată de radiație