Tatuajele cresc riscul de limfom?

eClinicalMedicine a publicat la 21 mai 2024 un articol potrivit căruia tatuajele ar putea fi un factor de risc pentru apariția limfomului.

Deoarece tatuajele sunt realizate în piele, cercetările s-au concentrat de obicei asupra cancerelor cutanate. Totuși, creșterea principală a riscului ar putea fi la nivelul ganglionilor limfatici. 

Limfomul și factorii de risc cunoscuți

Limfomul este cancerul sistemului limfatic și începe de regulă în țesuturi precum ganglionii limfatici, splina, timusul și măduva osoasă. Factorii de risc cunoscuți includ tulburări ale sistemului imunitar, anumite infecții, de exemplu virusul Epstein-Barr, expunerea la unele substanțe chimice și istoricul familial de limfom. În ultimii ani s-a observat o creștere globală a incidenței, fiind importantă înțelegerea cauzelor.

Tatuajele și riscul de limfom

Popularitatea tatuajelor a crescut spectaculos în ultimele decenii. Mai multe studii europene raportează astăzi o prevalență de peste 20%, iar în SUA aceasta este estimată la aproximativ 30%. Majoritatea oamenilor își fac primul tatuaj la vârste tinere, ceea ce înseamnă expunere aproape toată viața la componentele chimice ale cernelii. Cercetările asupra efectelor pe termen lung asupra sănătății sunt însă abia la început.

Chimia cernelurilor pentru tatuaje și efectele asupra organismului

Cernelurile sunt amestecuri de pigmenți organici și anorganici, precursori și produși secundari ai sintezei pigmenților, precum și aditivi. Cernelurile colorate conțin amine aromatice primare (PAA), iar cele negre conțin frecvent hidrocarburi aromatice policiclice (PAH). În toate culorile pot exista metale precum arsen, crom, cobalt, plumb și nichel. O parte importantă dintre aceste substanțe este clasificată de Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului drept cancerigenă .

În timpul tatuării, cerneala este injectată în derm prin perforarea repetată a barierei cutanate. Orice antigen care o depășește declanșează un răspuns imun local și este transportat către ganglionii limfatici. Transportul cernelii către ganglioni este frecvent: se estimează că 32% din pigmentul injectat este translocat după 6 săptămâni, proporție care ar putea ajunge în timp la 99%.

Ganglionii pigmentați și măriți la persoanele tatuate sunt descriși clinic de decenii. S-a confirmat transportul pigmenților negri și colorați către ganglionii umani și acumularea particulelor metalice provenite din uzura acului. Ganglionii conțin celule imune cu proliferare rapidă și reprezintă ținte sensibile pentru substanțe cancerigene. Există tot mai multe dovezi că dereglarea imună produsă de expunerea la solvenți, substanțe ignifuge, pesticide și vopsele de păr are un rol important în apariția limfomului.

Studiul suedez recent

Folosind datele naționale de sănătate din Suedia, cercetătorii au investigat, într-un studiu caz-control populațional, dacă expunerea la tatuaje crește riscul de limfom. Au analizat relațiile expunere-răspuns și efectul duratei expunerii, ținând cont de intervalul dintre primul tatuaj și anul de referință. Au investigat și asocierea cu subtipurile de limfom.

Investigatoarea principală, dr. Christel Nielsen, a explicat că organismul percepe cerneala injectată drept substanță străină și activează sistemul imunitar. O mare parte din cerneală este transportată din piele în ganglionii limfatici, unde se acumulează.

Detaliile și rezultatele studiului

Au fost identificați 2938 de pacienți diagnosticați cu limfom între 2007 și 2017. Dintre aceștia, 1398 au răspuns chestionarului. În grupul de control au participat 4193 de persoane.

Pacienții cu limfom au fost identificați în registrele populaționale și asociați cu persoane de control de același sex și aceeași vârstă, fără limfom. Participanții au completat un chestionar despre stilul de viață, indicând dacă aveau tatuaje.

• 21% dintre pacienții cu limfom și 18% dintre persoanele de control au declarat că aveau tatuaje.
• După luarea în considerare a altor factori relevanți, precum fumatul și vârsta, s-a constatat că persoanele tatuate aveau un risc de limfom cu 21% mai mare , interval de încredere 0,99-1,48.
• Inițial, cercetătorii au presupus că dimensiunea tatuajului ar putea influența riscul, de exemplu un tatuaj pe întregul corp ar putea fi asociat cu risc mai mare decât unul mic. Totuși, nu a fost identificată o asociere între suprafața corporală tatuată și riscul de limfom.

Cercetătorii au spus că nu știu încă explicația, putând doar specula că tatuajul, indiferent de dimensiune, ar putea declanșa o inflamație de intensitate mică în organism, care ar putea favoriza cancerul. Situația este mai complexă decât presupuneau inițial.

Comentariu

Este important de reținut că limfomul este rar și rezultatele sunt valabile la nivel de grup. Ele necesită investigare suplimentară în alte studii, aflate deja în desfășurare.

Relația dintre tatuaje și cancer este încă dezbătută. O revizuire de acum peste un deceniu, care compara cazurile de cancer cutanat asociate tatuajelor cu populația tatuată mondială, a sugerat că relația ar putea fi întâmplătoare. Rapoartele de caz sunt utile pentru identificarea întrebărilor și generarea ipotezelor, dar nu pot stabili cauzalitatea din cauza limitărilor precum raportarea selectivă și lipsa grupurilor de comparație. Fără studii epidemiologice bine concepute, nu există o bază științifică pentru evaluarea solidă a posibilei legături dintre tatuaje și cancer.

Acesta este un studiu caz-control, iar creșterea de 21% se bazează pe raportul ratelor de incidență (IRR). Nu demonstrează o relație directă cauză-efect, ci numai o asociere. Deoarece intervalul de încredere 0,99-1,48 include valoarea 1, rezultatele nu sunt semnificative statistic. Ele nu sunt, așadar, definitive și sunt necesare cercetări suplimentare.

Din câte cunoaștem, singurul studiu epidemiologic publicat anterior despre tatuaje și limfom este cel al lui Warner și colaboratorilor. Acesta nu a putut obține rezultate cu putere suficientă din cauza numărului mic de participanți tatuați. Prin urmare, studiul actual este primul care oferă informații despre posibila asociere folosind un eșantion populațional mare. Totuși, cauzalitatea nu poate fi stabilită dintr-un singur studiu epidemiologic și sunt necesare cercetări suplimentare.

Carcinogeneza este un proces de transformare celulară în mai multe etape, descrise simplificat ca inițiere, promovare și progresie. Substanțele cancerigene externe pot acționa în una sau mai multe etape și interacționează adesea complex cu alți agenți. Deoarece cernelurile sunt amestecuri eterogene, nu a fost posibilă stabilirea unei strategii analitice privind latența expunerii. În schimb, a fost investigat efectul duratei, în funcție de timpul dintre primul tatuaj și anul de referință. Rezultatele au sugerat asocieri cu risc crescut atât pentru tatuajele făcute cu 0-2 ani înainte, cât și pentru cele realizate cu cel puțin 11 ani înainte. Dacă sunt confirmate, aceste constatări ar putea indica o legătură a expunerii la cerneală atât cu inițierea, cât și cu promovarea tumorală.

Cercetătorii au subliniat nevoia mai multor studii despre efectele tatuajelor pe termen lung. Intenționează să evalueze posibilele legături cu alte tipuri de cancer și boli inflamatorii.

În concluzie Când afirmăm că riscul de limfom la persoanele tatuate este cu 21% mai mare, trebuie subliniat că este vorba despre o asociere, nu despre cauzalitate. Studiul generează ipoteze. Având în vedere substanțele cancerigene din cerneluri, cercetări viitoare mai solide ar putea clarifica această relație. 

Oamenii vor continua probabil să își exprime identitatea prin tatuaje, astfel că este foarte important să ne asigurăm, ca societate, că tatuarea este sigură. La nivel individual, este important să știm că tatuajele pot influența sănătatea și să consultăm medicul dacă apar simptome pe care le considerăm posibil legate de tatuaj.