Transplantul cardiac 1967 – A trăi din nou

Jurnalista Laura Fitzpatrick scrie: 

„De-a lungul istoriei consemnate, mulți medici au privit inima umană drept lăcașul neînțeles și pulsatoriu al sufletului, o structură delicată asupra căreia nu trebuia intervenit.” 

Transplantul cardiac, în care inima deteriorată a primitorului este înlocuită cu inima sănătoasă a unui donator decedat, a devenit însă posibil odată cu inventarea aparatului cord-plămân în 1953. Acesta ocolește temporar inima și plămânii în timpul operației și asigură oxigenarea adecvată a sângelui ("Aparatul cord-plămân – 1953").

În 1964, chirurgul american James Hardy a realizat primul transplant cardiac, implantând inima unui cimpanzeu în toracele unui bărbat muribund, deoarece nu exista o inimă umană disponibilă. Inima animalului bătea în corpul pacientului, dar era prea mică pentru a-l menține în viață. Pacientul a murit după 90 de minute. 

Primul transplant cardiac reușit de la om la om a fost realizat în 1967 de chirurgul sud-african Christiaan Barnard. Inima unei tinere decedate într-un accident rutier a fost transplantată lui Louis Washkansky, un bărbat de 54 de ani cu boală cardiacă. A doua zi s-a trezit și a vorbit. A trăit 18 zile, apoi a murit de pneumonie provocată de medicamentele imunosupresoare administrate pentru prevenirea respingerii țesutului străin.

Descoperirea ciclosporinei, un compus derivat dintr-o ciupercă, în 1972 a făcut transplanturile mult mai reușite. Suprima respingerea, permițând totodată unei mari părți a sistemului imunitar să funcționeze normal și să combată infecțiile generale. Perspectivele nu mai erau atât de sumbre. De exemplu, americanul Tony Huesman a trăit 31 de ani cu o inimă transplantată. 

Organele care pot fi transplantate astăzi includ inima, rinichii, ficatul, plămânii, pancreasul și intestinele. 

În 1982, cercetătorul american Robert Jarvik a implantat prima inimă artificială permanentă.

Descrierea imaginii articolului: Dr. Christiaan Neethling Barnard și Louis Washkansky

Personalități istorice menționate în articol: James D. Hardy (1918–2003), Christiaan Neethling Barnard (1922–2001), Robert Koffler Jarvik (n. 1946)

• Subiectul anterior: Examinările CT 1967 – Tomografiile computerizate
• Subiectul următor: Hospice 1967 – Ești important pentru că ești tu!