Un oncolog joacă rolul principal într-un film și își împărtășește filozofia de viață

Prezentăm povestea unui film despre oncologul medical dr. Gabriel Sara și abordarea sa față de pacienții cu cancer.

După un film al actriței și regizoarei franceze Emmanuelle Bercot, dr. Sara a crezut că și viața lui poate deveni film. Când s-au cunoscut, i-a propus să cerceteze lumea cancerului. Impresionată de ce a aflat și inspirată de ideile lui despre moarte, Bercot a decis să filmeze.

În filmul din 2021 „Peaceful” (De Son Vivant), în care Sara joacă un oncolog asemenea lui, un pacient află că are cancer, îl neagă și în final acceptă moartea.

Filmul a avut premiera la Cannes în 2021. Sara spune că multe dialoguri vin din discuțiile cu Bercot: „Când am înțeles că personajul eram de fapt eu, am încetat să joc și am început să fiu eu însumi.” Bercot comentează: „Este incredibil cum rămâne el însuși și transmite asta publicului, ca în cabinet, deși a fost adus de noi pe platou.” Aceasta este aprecierea regizoarei.

A spune întotdeauna adevărul

Inspirat și de viețile pacienților săi, Sara spune: „Pacienții au încredere și vă încredințează viața. Dacă nu spuneți adevărul, îi trădați. Nimeni nu se simte bine după aflarea lui, dar ajută la stabilirea priorităților și poate preveni panica.”

Prioritatea lui este adevărul, ilustrată și în film. Nu toți oncologii acceptă însă abordarea, unii considerând sinceritatea prea dură. Sara recomandă adaptarea limbajului la cultura și starea emoțională a fiecăruia, rămânând 100% sincer.

El explică: „Nu cred că adevărul are sens diferit pentru pacienți din culturi diferite. Dar, ca profesioniști, trebuie să fim sensibili cultural și să alegem atent limbajul potrivit fiecărui context cultural și emoțional.”

O altă abordare aduce culoare și putere vieții pacienților

Acum pensionat, după patruzeci de ani de îngrijire neîntreruptă, Sara își atribuie energia demonstrațiilor regulate de tango din centrul oncologic: „Pentru armonie cu pacienții trebuie să le înțelegeți și simțiți emoțiile; altfel cădeți împreună. Pentru a arăta importanța tangoului, am folosit dansul într-o scenă decisivă. O mamă urmărește dansul în timp ce fiul ei este tratat, se simte vinovată pentru fericirea trecătoare și, furioasă, îl imploră pe medic.”

Evitarea sindromului eroului

Crede că pacienții trebuie eliberați de rolul „eroului” care luptă pentru cei din jur. Sara spune: „Nu vrem ca pacienții să se simtă eroi. Fac tot posibilul pentru fiecare vindecabil și ajut acceptarea bolii, dar când nu mai sunt opțiuni trebuie să știe că au permisiunea de a muri și nu sunt obligați să lupte.”

În cancer, „sindromul eroului” înseamnă că pacientul sau un apropiat se comportă ca un erou în lupta cu boala, încercând să pară puternic și rezistent. Poate însă fi greu pentru pacient și nu îl ajută să trăiască. Poate împiedica și înțelegerea și acceptarea realității bolii.

• Subiect asociat: Termenul „lupta cu cancerul” face mai mult rău decât bine

Sara ține la sentimentele colegilor despre dificultățile pacienților și îi încurajează să le arate fără rușine. Încheie interviul: „Cred că filmul este foarte realist: lacrimile ultimei scene erau adevărate, fiindcă simțeam că privesc un pacient care moare.”