Aprobarea FDA pentru creșterea PSA în cancerul de prostată nemetastatic, sensibil hormonal

Pentru pacienții cu risc ridicat de metastaze , recidivă biochimică (PSA în creștere), boală încă nemetastatică și sensibilă la castrare (supresie hormonală), în contextul unui cancer de prostată, enzalutamid (Xtandi, Astellas Pharma) a primit la 16 noiembrie 2023 aprobarea Administrației pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA).

Pentru tratamentul pacienților cu cancer de prostată în această situație, adică nemetastatic, sensibil la castrare și cu recidivă biochimică, aceasta reprezintă prima aprobare FDA.

Ce este recidiva biochimică?

Recidiva biochimică înseamnă creșterea nivelului antigenului specific prostatic (PSA) măsurat în sânge, mai ales după tratamentul cancerului de prostată. Creșterea PSA după tratament poate indica revenirea cancerului sau persistența activității sale în organism. Totuși, nu orice creștere a PSA înseamnă recidivă biochimică; în general, dublarea într-un anumit interval, de exemplu în 6-9 luni, este considerată recidivă biochimică.

După prostatectomie radicală (îndepărtarea chirurgicală a prostatei) sau radioterapie, se așteaptă ca PSA să scadă la nivel nedetectabil. Dacă ulterior se constată o creștere peste un anumit prag, aceasta este evaluată ca recidivă biochimică și poate însemna de obicei reapariția locală a cancerului sau răspândirea în alte regiuni (metastazare). Creșterea apare de regulă fără semne tumorale detectabile imagistic.

Diagnosticul recidivei biochimice este un pas important în monitorizarea pacienților tratați pentru cancer și indică adesea necesitatea ajustării terapiei sau evaluării unor opțiuni noi.

Ce este cancerul de prostată sensibil la castrare?

Cancerul de prostată sensibil la castrare răspunde favorabil terapiei de deprivare androgenică (ADT), adică reducerii hormonilor masculini, androgenii. Aceștia, în special testosteronul, stimulează creșterea și proliferarea celulelor canceroase prostatice. Sensibilitatea la castrare înseamnă că, la niveluri scăzute ale acestor hormoni, celulele își pierd capacitatea de creștere și răspândire.

În timp, unele cancere de prostată pot deveni rezistente la hormonoterapie și sunt numite „cancer de prostată rezistent la castrare” (CPRC). Cancerul poate atunci crește chiar și la niveluri scăzute de testosteron, indicând de regulă necesitatea unor abordări mai agresive. În cancerul sensibil la castrare, tratamentul poate avea succes precoce și poate încetini sau opri progresia.

Aprobarea FDA obținută în urma studiului EMBARK

Eficacitatea enzalutamidului a fost evaluată în studiul clinic EMBARK, randomizat și controlat, la 1068 de pacienți cu cancer de prostată nemetastatic, sensibil la castrare și recidivă biochimică cu risc ridicat. Toți fuseseră tratați prin prostatectomie radicală sau radioterapie cu intenție curativă, aveau un timp de dublare a PSA ≤ 9 luni și nu erau eligibili pentru radioterapie de salvare la includere.

Pacienții au fost repartizați aleatoriu în raport 1:1:1 la unul dintre cele 3 brațe:

• Brațul tratamentului combinat: Pacienții au primit enzalutamid (160 mg, o doză zilnică) și leuprolide. Brațul era în regim orb, adică pacienții și medicii nu știau ce tratament se administra.
• Brațul enzalutamid în monoterapie: Pacienții au primit numai enzalutamid deschis (160 mg, o doză zilnică). Regimul deschis înseamnă că atât pacienții, cât și medicii știau tratamentul administrat.
• Brațul placebo: Pacienții au primit placebo (o substanță inactivă, o doză zilnică) și leuprolide. Și acest braț era în regim orb.

Criteriul principal a fost supraviețuirea fără metastaze (MFS: metastasis-free survival) cu enzalutamid și leuprolide față de placebo și leuprolide, evaluată prin analiză centrală independentă în regim orb. MFS și supraviețuirea globală (OS: overall survival) cu enzalutamid în monoterapie față de placebo și leuprolide au fost criterii suplimentare.

Rezultate

• Combinația enzalutamid și leuprolide a îmbunătățit semnificativ statistic MFS față de placebo și leuprolide, iar mediana nu a fost atinsă în niciun braț (raport de hazard 0,42; IÎ 95%: 0,30, 0,61; valoare p<0,0001). Combinația a redus riscul de metastaze cu 58%.
• Și enzalutamid în monoterapie a îmbunătățit semnificativ statistic MFS față de placebo și leuprolide (raport de hazard 0,63; IÎ 95%: 0,46, 0,87; valoare p = 0,0049). Enzalutamid singur a redus riscul de metastaze cu 37%.

Datele de supraviețuire globală erau imature la analiză; rata deceselor în întregul grup a fost de 12%.

Cele mai frecvente reacții adverse (20% sau peste) la pacienții cu enzalutamid și leuprolide au fost bufeurile, durerile musculoscheletice, oboseala, căderile și hemoragiile. Cu enzalutamid în monoterapie, cele mai frecvente au fost oboseala, ginecomastia, durerile musculoscheletice, sensibilitatea sânilor, bufeurile și hemoragiile.

Doza recomandată de enzalutamid este de 160 mg oral o dată pe zi, cu sau fără alimente, până la progresia bolii sau toxicitate inacceptabilă. Poate fi administrat cu sau fără analog GnRH. Dacă PSA este nedetectabil (< 0,2 ng/mL) după 36 de săptămâni, tratamentul poate fi suspendat. Poate fi reluat când PSA crește la ≥ 2,0 ng/mL după prostatectomie radicală sau la ≥ 5,0 ng/mL după radioterapie.

Evaluarea a fost realizată în cadrul Project Orbis, inițiativă a Centrului de Excelență Oncologică al FDA, care oferă un cadru pentru depunerea și examinarea simultană a medicamentelor oncologice între parteneri internaționali. FDA a colaborat cu Health Canada și Swissmedic din Elveția. Evaluările cererilor continuă la alte autorități de reglementare.

*

Explicația imaginii: Imaginea articolului a fost creată de ChatGPT 4.0 cu următoarea instrucțiune: "O frumoasă imagine în stil pictură în ulei, cu un bărbat adult care vâslește într-o barcă mică pe un râu liniștit."

*

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern