Beție inexplicabilă – Un caz rar? Sindromul de autofermentare

Un bărbat de 46 de ani din Carolina de Nord, oprit fiind suspectat că șofa în stare de ebrietate, a negat ferm că ar fi condus sub influența alcoolului. Refuzând testarea alcoolului, a fost dus la spital, unde medicii au confirmat suspiciunea poliției. Alcoolemia era de două ori și jumătate peste limita legală a statului, iar el a fost acuzat de conducere în stare de ebrietate.

Timp de un an după arestare, cauza „beției” sale a rămas un mister. Mătușa pacientului a înțeles ce se întâmpla când a aflat despre un caz similar tratat cu succes într-o clinică din Ohio. Bărbatul avea sindrom de autofermentare (auto brewery syndrome-ABS).

Sindromul de fermentație intestinală

Cunoscut și drept sindrom de fermentație intestinală, ABS este o afecțiune gastrointestinală (a stomacului și intestinelor) rar diagnosticată, care face ca pacienții să pară beți și să suporte toate consecințele medicale și sociale ale alcoolismului.

Fahad Malik, care a raportat cazul în BMJ Gastroenterologie, a spus: „ABS apare când carbohidrații digerați sunt transformați în alcool de către fungi în tractul gastrointestinal.”

La insistențele mătușii, pacientul a mers la clinica din Ohio, unde hemoleucograma completă, profilul metabolic amplu (teste despre rinichi, glicemie și electroliți), profilul imunologic (imunitar) și analiza urinei au fost toate normale.

Totuși, analiza scaunului a evidențiat două specii de drojdii folosite frecvent la prepararea vinului, pâinii și berii: saccharomyces cerevisiae și saccharomyces boulardii.

Pentru confirmarea ABS, pacientul a primit o masă cu carbohidrați, iar clinicienii i-au urmărit alcoolemia. După 8 ore, aceasta a ajuns la 57 mg / dL. A fost tratat cu antifungice (medicamente pentru infecții fungice) pentru fungii saccharomyces din scaun și externat cu o dietă strictă fără carbohidrați și suplimente speciale, inclusiv multivitamine și probiotice, dar fără alt tratament antifungic.

Malik a spus că probioticele împiedică dezvoltarea bacteriilor și fungilor dăunători, dar că în prezent există dovezi că sunt utile pentru ABS.

Deși respecta schema, după câteva săptămâni fără simptome, pacientul a avut din nou episoade intermitente de agravare. În timpul unui episod de „beție” a căzut și s-a lovit la cap. A suferit astfel o hemoragie intracraniană și a fost transferat la un centru de neurochirurgie. În spital, alcoolemia a variat între 50 și 400 mg/dL.

Antibioticul este vinovatul în acest caz?

Supărat că simptomele continuau, pacientul a cerut sprijin pe un forum online. Acolo a citit despre Fahad Malik și gastroenterologul Prasanna Wickremesinghe, care trataseră un caz ABS complex și foarte similar. I-a contactat și aceștia l-au evaluat.

Malik a spus: „Am examinat pacientul de la A la Z, deoarece căutam lucruri similare în istoric. Voiam să știm exact punctul de început și momentul apariției confuziei”.

După discuție, Malik și Wickremesinghe au urmărit primele simptome până la tratamentul antibiotic prescris în 2011 pentru o leziune traumatică complexă a degetului mare (250 mg cefalexină de trei ori pe zi timp de 3 săptămâni).

La aproximativ o săptămână după terminarea antibioticelor, pacientul a avut schimbări evidente de comportament, inclusiv depresie, confuzie și izbucniri agresive.

În 2014 a mers la medicul de familie pentru tratament, a fost trimis la un psihiatru și tratat cu lorazepam (utilizat pentru anxietate și tulburări de somn, crize active, sevraj alcoolic și greață și vărsături legate de chimioterapie) și fluoxetină (un tip de antidepresiv). Pacientul a precizat că anterior era sănătos și nu avea antecedente medicale sau psihiatrice importante.

Malik crede că antibioticele prescrise cu ani înainte sunt vinovate. A spus: „Presupunem că antibioticele au modificat microbiomul intestinal și au permis dezvoltarea fungilor”.

Neexistând criterii diagnostice sau o schemă terapeutică stabilite pentru ABS, Malik și Wickremesinghe au dezvoltat propriile metode.

Diagnosticul a inclus un test standard de încărcare cu carbohidrați, față de o masă cu carbohidrați: după postul de peste noapte, pacientul a primit oral 200 de grame de glucoză. Au recoltat și sânge la intervale stabilite, timp de 24 de ore, pentru testarea glicemiei și alcoolemiei.

Wickremesinghe a spus: „După aceasta trebuie să izolăm fungii, examinând secrețiile intestinale prin endoscopie superioară și inferioară”. A obținut culturi de drojdii (Candida albicans și C parapsilosis) din secreții ale intestinului subțire superior și cecului.

Ambii fungi erau sensibili la azoli (antifungice), iar medicii au prescris inițial 150 mg de itraconazol oral pe zi (medicament antifungic pentru tratarea infecțiilor fungice). Deoarece simptomele nu s-au ameliorat după 10 zile, doza a crescut la 200 mg pe zi, iar pacientul a devenit complet asimptomatic.

Malik a spus: „Nu aveam nimic după care să ne ghidăm. Nu știam cât timp să tratăm pacientul; era într-adevăr doar un proces de încercare și eroare”. Medicii i-au cerut să verifice alcoolul din aerul expirat de două ori pe zi în timpul tratamentului și să raporteze imediat orice creștere. În timp, a primit diverse probiotice pentru normalizarea florei intestinale.

O afecțiune nediagnosticată

Când cazul a fost publicat, în vara lui 2019, pacientul nu mai avea simptome de 18 luni și putea urma o dietă normală. Totuși, verifică în continuare ocazional alcoolul din aerul expirat.

Malik a spus: „Înaintea acestui caz, am analizat întreaga literatură și am găsit doar câteva cazuri ABS”. A adăugat însă că, după publicarea cazului, 10 persoane diferite l-au contactat cu un istoric similar de antibiotice și aceleași simptome. Malik a subliniat importanța acestui fapt și că ABS este mult mai frecvent decât se credea.

Wickremesinghe a spus: „Am încercat să construim un protocol pentru identificarea acestor pacienți, confirmarea diagnosticului și tratarea lor o perioadă suficientă”. Subliniind că rolul probioticelor în ABS trebuie încă cercetat, Malik a spus: „Am vrut și să informăm alți medici că aceasta poate funcționa ca modalitate standard de tratare a pacienților cu ABS și poate încuraja cercetări suplimentare”.

Malik și Wickremesinghe precizează că medicii trebuie să știe că schimbările de dispoziție, confuzia mentală și delirul pot fi primele simptome ale ABS la pacienții care neagă consumul de alcool.

Wickremesinghe a spus că, de la publicarea cazului, el și Malik au primit întrebări din întreaga lume. A declarat: „Interesul pentru articol este incredibil; dacă am informat comunitatea medicală și populația generală despre această afecțiune și cum o tratăm, am făcut ceva important pentru medicină”.