Ce este homeopatia? Are un loc în tratamentul cancerului?

Homeopatia este una dintre cele mai populare metode complementare și alternative. Descoperită acum aproximativ 200 de ani de medicul german Samuel Hahnemann, a devenit una dintre metodele cel mai utilizate de pacienții cu cancer în Europa și America. Bazată pe principiul «asemănătorul vindecă asemănătorul», utilizează medicamente diluate repetat la bolnavi care prezintă simptomele produse de ele la oameni sănătoși.

Se crede că activează capacitatea de autovindecare. Studiile clinice nu au oferit până acum dovezi puternice pentru utilizarea în vreo afecțiune. Majoritatea studiilor pozitive au deficiențe metodologice. Se afirmă și că metoda este inofensivă deoarece ingredientele sunt foarte diluate. Produsele suficient diluate sunt, cum se afirmă, inofensive, cu excepția unor reacții rare și neserioase, precum alergia. Cercetările arată însă și produse insuficient diluate, cu mult ingredient activ. Având în vedere acest pericol, este greu de spus că metoda este complet inofensivă.

Ce este homeopatia?

Este o metodă complementară și alternativă care utilizează produse vegetale, animale sau minerale foarte diluate pentru corectarea unor tulburări. Dezvoltată acum aproximativ 200 de ani de Samuel Hahnemann (1755–1843), s-a răspândit rapid în Europa și America. Se află astăzi printre cele 10 metode alternative cel mai utilizate de pacienții cu cancer. Potrivit Studiului Național de Sănătate american din 2012, anual aproximativ 5 milioane de adulți și 1 milion de copii apelează la produse. Față de cercetările din 2002 și 2007, numărul crește anual. Alt sondaj național publicat în 2016 a raportat utilizarea în ultimul an de către %2,1 dintre adulții americani.

Termenul provine din grecescul homoios, asemănător, și pathos, suferință, reflectând principiul «asemănătorul vindecă asemănătorul». Medicamentele testate întâi pe voluntari sănătoși sunt utilizate în boli cu simptome similare celor produse de ele. Se crede că astfel este activată autovindecarea.

Care este istoria și cum se aplică?

Unele surse afirmă utilizarea de către Hipocrate în anii 400 î.Hr. Se susține că folosea rădăcină de mătrăgună în doze mici pentru manie, tulburare maniaco-depresivă, deși dozele mari ar declanșa-o. Forma actuală a fost însă dezvoltată acum aproximativ 200 de ani de Samuel Hahnemann (1755–1843). În 1789, testând chinina pe sine, a observat simptome de malarie. A continuat experimente similare pe apropiați, formulând «asemănătorul vindecă asemănătorul». Ca exemplu invoca vaccinarea antivariolică. Studiile ulterioare au arătat însă că mecanismul chininei nu era legat de afirmație, ci de distrugerea parazitului plasmodium falciparum. Hahnemann a formulat prin observații și experimente cele 4 principii fundamentale de astăzi:

• Un medicament care produce simptome la omul sănătos vindecă, diluat, bolnavul cu acele simptome. Asemănătorul vindecă asemănătorul.
• Medicamentele sunt testate pe oameni sănătoși înainte de utilizare.
• Abordarea cu un singur medicament este cea mai potrivită.
• Medicamentul este potențat pentru o cantitate minimă de ingredient activ, prin diluare și agitare repetate. Potențarea îi crește efectul. Hahnemann credea că eliberează puterea spirituală a substanței, amplificând efectul și eliminând nocivitatea. A prezentat principiile în cartea «Organonul artei vindecării», publicată în 1810.

Homeopatia a devenit populară mai ales în secolul 19, prin mortalitatea mai mică în spitalele homeopate în epidemii. Deși a fost eclipsată în secolul 20 de medicina modernă, a redevenit populară la sfârșitul secolului 20 și în secolul 21.

Evaluarea are 4 componente: anamneză, analiză pentru identificarea temei, asocierea simptomelor cu temele și alegerea medicamentului. Persoana este evaluată holistic, fizic, emoțional, ambiental și medical.

Ce rezultate au studiile efectelor homeopatiei?

Literatura include multe studii în cancer și alte boli. Multe sunt negative, unele pozitive, dar adesea cu metodologie deficitară. FDA a reglementat medicamentele fără evaluarea eficacității și siguranței. În februarie 2010, Comitetul britanic pentru Știință și Tehnologie, UK Science and Technology Committee, a publicat pe baza datelor clinice și opiniilor experților un raport: nu există suficiente dovezi de efect semnificativ peste placebo. Pe fondul utilizării crescute în țările în dezvoltare pentru malarie, AIDS, tuberculoză, diaree și gripă, Organizația Mondială a Sănătății, WHO, a avertizat că nu are loc în tratamentul acestor cinci probleme.

În 2012, Consiliul Național pentru Sănătate și Cercetare Medicală al guvernului australian a evaluat amplu dovezile și a publicat un raport. Nu există dovezi fiabile pentru vreo problemă de sănătate și nu trebuie utilizată în boli cronice, grave sau potențial grave. Cei care totuși apelează la metodă au fost avertizați să nu abandoneze ori întârzie tratamentele existente, cu siguranță și eficacitate demonstrate.

Meta-analiza publicată în Lancet în 1997, cu 89 de studii, a concluzionat că datele nu ajung pentru eficacitate în vreo afecțiune. Apoi, în 2005, altă meta-analiză Lancet cu 105 studii clinice a susținut că efectele sunt placebo: o substanță ineficientă produce ameliorare prin credința persoanei. O meta-analiză din 2000 a constatat similar dovezi insuficiente de superioritate față de placebo. O evaluare a designului a 89 de studii a arătat că cele pozitive erau metodologic mai slabe, astfel încât rezultatele puteau proveni în mare parte din deficiențele designului.

Sintezele nu recomandă în general utilizarea în nicio afecțiune. Multe nu au găsit superioritate față de placebo. Sinteza sistematică din 2006 a evaluat 6 studii clinice în cancer și a concluzionat că datele nu susțin utilizarea singură sau ca suport. O sinteză la copii și adolescenți a avut rezultate similare. Evaluarea experimentelor fizice a identificat în majoritate control insuficient sau alte erori serioase.

Studiul clinic din 2003 a testat dacă Belladonna produce simptome specifice la sănătoși, cum se afirma. Cei 253 de voluntari au fost împărțiți în 2 grupuri, cu doză ultramoleculară sau placebo. Nu s-a observat diferență semnificativă. Studiul din 2012, cu 431 de paciente cu cancer mamar precoce, a arătat că Cocculine adăugat antiemeticelor standard nu reduce greața și vărsăturile chimioterapiei.

Există și studii pozitive, majoritatea cu deficiențe metodologice. Studiul observațional din 2010 a observat astenie redusă cu homeopatie suplimentară tratamentului convențional. La 25 de paciente mamare cu prurit în câmpul iradiat postoperator, 21 s-au ameliorat. Alt studiu cu 66 de paciente iradiate a găsit beneficii în dermatită. La 83 de femei vindecate după cancer mamar, un amestec de 3 medicamente a fost testat pentru menopauză: fără diferență semnificativă a bufeurilor, dar cu unele beneficii generale. Alt studiu similar, cu 53 de paciente, nu a găsit diferență semnificativă.

În 2004, Journal of Clinical Oncology a publicat un studiu cu 254 de paciente mamare iradiate postoperator, împărțite în 2 grupuri, cu trolamină sau calendula homeopată. Calendula a prevenit mai eficient dermatita acută. Studiul din 2015, cu 373 de pacienți cu cancer, a observat calitate a vieții crescută prin homeopatie adăugată tratamentului convențional.

Este homeopatia sigură?

Medicamentele provin de obicei din ingrediente vegetale, animale sau minerale amestecate cu apă alcoolizată și diluate repetat. Deși sunt de regulă diluate până la niveluri fără pericol, unele produse conțin toxine. La 2 cazuri cu produs cu arsenic a apărut melanoză, închiderea pielii prin pigment excesiv; la 1 caz, cvadripareză, slăbiciunea ambelor brațe și picioare. Un studiu al produselor vândute în Croația a măsurat metale și metaloizi toxici; majoritatea erau sub prag, dar unele aveau cantități periculoase. Alt caz a prezentat hepatită acută după exces de «Lycopodium similiaplex».

Raportul WHO realizat din 105 țări cu 400 de specialiști afirmă că produsele corect pregătite sunt în general sigure, dar cele insuficient diluate pot provoca reacții prin ingredientele active crescute. Sinteza sistematică din 2012 a raportat alergii și intoxicații. Pe lângă efectele directe, pot provoca rău indirect prin primirea insuficientă a tratamentelor principale.

Ce trebuie făcut atunci?

Studiile clinice nu au oferit dovezi puternice pentru utilizarea în vreo problemă de sănătate. Unele beneficii nu au depășit placebo în multe studii; majoritatea celor superioare placebo au erori metodologice. Produsele corect preparate, foarte diluate, nu provoacă reacții importante. Unele produse vândute ca homeopate pot însă fi insuficient diluate și conține ingrediente active semnificative, provocând reacții. Alt pericol major este abandonarea sau perturbarea tratamentului primar. În lumina dovezilor, este utilă evitarea acestei metode în prezent.